ICCJ. Decizia nr. 2753/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2753/2005
Dosar nr. 11177/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi înregistrată la data de 5 noiembrie 2003, reclamantele SC T.C. SRL Fălticeni, SC P.T. SRL Fălticeni şi SC E.I. SRL Fălticeni, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.B. Bucureşti, au solicitat radierea sarcinilor evidenţiate în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Fălticeni sub numerele 299/1996, 98/1997 şi 4640/30 iunie 1998, ce grevează imobilele dobândite de reclamante prin cumpărare în urma licitaţiilor publice organizate în cadrul procedurii de lichidare a SC A. SA Fălticeni.
A susţinut că, în conformitate cu contractele de vânzare – cumpărare autentificate la 1 noiembrie 2000 şi 4 octombrie 2001, încheiate cu lichidatorul desemnat în cadrul procedurii de lichidare voluntară a SC A. SA Fălticeni, reclamantele au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7.104 m.p. teren cu clădiri, respectiv 30.004 m.p. teren, preţul fiind integral achitat.
Prin sentinţa civilă nr. 973 din 21 mai 2004, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele invocând faptul că executarea silită prin comandament pornită ulterior de creditoarea B. Fălticeni s-a prescris, iar în ipotecile înscrise în vechile registre de publicitate angajate de fosta SC A. SA Fălticeni, trebuie considerate stinse ca efect al încheierii contractelor de vânzare – cumpărare în cadrul procedurii de lichidare, în temeiul OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 99/1998, căreia trebuie să i se aplice prin analogie dispoziţiile din materia Legii nr. 64/1995, privind lichidarea judiciară.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 215 din 27 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat cu motivarea că dispoziţiile legale invocate nu statuează cu privire la stingerea concomitentă a sarcinilor imobilelor, inclusiv a dreptului de ipotecă, operând în continuare dreptul de urmărire al creditorului ipotecar, A.V.A.B. Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 1746 alin. (2) şi (3) şi art. 1790 – 1799 C. civ. şi cu privire la care nu s-a făcut dovada că şi-a dat acordul la distribuirea preţului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantele invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Au susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii, deoarece dispoziţiile art. 406 din Legea nr. 64/1995, republicată pot fi aplicabile prin analogie şi în cazul lichidării voluntare realizată potrivit O.U.G nr. 88/1997 şi Legii nr. 99/1998 sau, cel puţin dacă acestea nu conţin norme exprese în acest sens atunci trebuiau aplicate dispoziţiile generale ale art. 518 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul executării silite imobiliare adjudecătorul dobândeşte prin intabulare imobilul vândut liber de orice ipoteci sau alte sarcini.
Pe de altă parte, creditoarea A.V.A.B. Bucureşti, avea posibilitatea să conteste actele înfăptuite de lichidator, conform art. 3228 din Legea nr. 99/1999, în cadrul procedurii de vânzare la licitaţie reglementată de art. 3219 - 3220 din această lege.
O altă critică constă în faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor acestora potrivit cărora a operat prescripţiei executării silite, invocându-se art. 496 C. proc. civ., în vigoare la acea dată şi nici asupra probelor administrate constând în ordinele de plată a creanţei şi certificatul de scăzământ, iar potrivit certificatului emis de R.C. societatea comercială debitoare a fost radiată, încât nu mai poate fi urmărită.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă reclamantele au solicitat radierea sarcinilor din registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Fălticeni sub numerele 299/1996, 98/1997 şi 464 din 30 iunie 1998, invocând adjudecarea la licitaţie, în cadrul lichidării administrative a societăţii debitoare a imobilelor şi a achitării preţului în contul creditoarei în favoarea căreia s-au constituit aceste servicii.
Din actele depuse la dosar rezultă că A.V.A.B. Bucureşti a preluat de la B.A. SA Fălticeni creanţa prevăzută în contractul de cesiune nr. 283300/1999 consolidată la 183106 + 8 dolari S.U.A. cât şi accesoriile creanţei cedate constând în garanţii reale mobiliare şi imobiliare prevăzute în contractele asupra imobilelor cumpărate de către aceştia.
Este adevărat că, dispoziţiile OUG nr. 88/1997 şi Legea nr. 99/1999 nu au menţiuni exprese cu privire la dobândirea bunurilor supuse lichidării libere de orice sarcini şi că, în lipsa acestora, se completează cu normele generale, ce prevăd că, prin adjudecare, proprietatea imobiliară se transmite la adjudecător, iar acesta prin intabulare dobândeşte, conform art. 518 C. proc. civ., dreptul de a dispune de imobilul vândut, rămas liber de orice ipoteci sau alte sarcini şi, nicidecum, cu dispoziţiile Legii nr. 64/1995 care, este o lege specială.
Totodată, creditorul nu poate invoca dispoziţiile art. 1791 – 1799 C. civ.
În cauză, nu s-au administrat însă toate probele care să facă dovada temeiniciei acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ., încât chiar dacă instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale aplicabile, dându-le o interpretare greşită, soluţia tot nu poate fi schimbată din considerentul arătat şi reţinut, în concluzie şi de către instanţa a cărei hotărâre face obiectul recursului.
Astfel, invocând procedura de lichidare administrativă voluntară reglementată de OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, recurentele reclamante au depus la dosar mai multe ordine de plată şi un certificat de vărsământ întocmit de lichidator apreciind că acestea fac dovadă completă asupra stingerii datoriei ori, în lipsa procesului verbal de distribuire a preţului stabilit la licitaţie, nu se poate concluziona cu certitudine că ceea ce s-a plătit este ceea ce s-a distribuit creditoarei cu ocazia lichidării pentru a putea constata astfel stinsă creanţa prin această modalitate legală, certificatul de scăzământ făcând trimitere la creanţa consolidată în dolari, iar preţul vânzării s-a achitat în lei.
Nici împrejurarea că intimata pârâtă nu a contestat măsurile dispuse cu ocazia lichidării şi că societatea debitoare a fost radiată din registrul comerţului nu are relevanţă din perspectiva obligaţiei celui care cere de a face probe pretenţiilor sale, conform art. 1169 C. civ., în condiţiile în care cea dintâi pretinde întreaga creanţă, astfel că instanţa de apel reţinând că nu s-a făcut dovada acceptării distribuirii preţului, s-a pronunţat implicit şi asupra concludenţei acestor probe.
Cât priveşte apărarea potrivit căreia s-a prescris dreptul la acţiune, aceasta este nefondată în condiţiile în care s-a plătit preţul în contul creanţei, iar termenul de prescripţie s-a întrerupt (comandamentul s-a instituit în 1998, iar vânzarea la licitaţie s-a declanşat în perioada 2000 – 2001).
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele SC T.C. SRL Fălticeni, SC P.T. SRL Fălticeni şi SC E.I. SRL Fălticeni, împotriva deciziei nr. 215 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2751/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2755/2005. Comercial → |
|---|
