ICCJ. Decizia nr. 2756/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2756/2005
Dosar nr. 218/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC R.T.S. SRL Bucureşti şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 225.808.102 lei contravaloare marfă livrată la export, cu cheltuielile de judecată aferente.
Prin sentinţa comercială nr. 1491 din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca prematur introdusă acţiunea reclamantei, reţinând că reclamanta nu a respectat cerinţele art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., respectiv că nu a fixat în termen legal data concilierii şi primirii actelor şi convocării prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 591 din 14 decembrie 2004.
S-a anulat sentinţa instanţei de fond şi evocând fondul s-a admis în parte acţiunea reclamantei pentru 73.868.902 lei contravaloare motorină şi dobândă legală de la scadenţă până la achitarea debitului, cu 5.182.500 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă prin aceeaşi hotărâre cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 151.938.200 lei contravaloare păcură.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pentru contravaloarea a 26,6 tone păcură nu s-a atestat faptic realizarea unei livrări la export.
Părţile în proces au declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri şi au solicitat:
- reclamanta ca hotărârea recurată să se modifice în sensul că pârâta să fie obligată şi la plata sumei de 151.939.200 lei contravaloarea a 26,6 tone păcură cu dobânzile legale şi cheltuielile de judecată aferente întrucât i-a livrat această marfă, iar pârâta în calitate de comisionar nu a făcut dovada că a expediat-o beneficiarului extern;
- pârâta să i se admită recursul, să fie respins ca nefondat apelul reclamantei şi pe fond să se menţină sentinţa tribunalului, cu invocarea următoarelor critici:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la necompetenţa instanţei de drept comun de a judeca litigiul;
- s-au apreciat în mod greşit înscrisurile de la dosarul instanţei de fond, considerându-se nelegal că reclamanta a convocat pârâta la conciliere în anul 2002;
- hotărârea pronunţată în apel este nelegală deoarece nu a avut în vedere clauzele din contractul de comision încheiat de părţi;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă atâta vreme cât pretenţiile reclamantei în apel au fost admise numai în parte.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
I. În ce priveşte recursul reclamantei.
Critica din recurs a reclamantei vizează respingerea pretenţiilor din apel pentru suma de 151.939.200 lei contravaloarea a 26,6 tone păcură.
În hotărârea recurată a fost analizat acest aspect şi au fost respinse aceste pretenţii, întrucât aşa cum s-a reţinut de către instanţa de apel, cantitatea de 26,6 tone păcură nu a fost livrată, după cum atestă înscrisurile aflate la dosar, în special procesul verbal de primire în custodie din 21 decembrie 2000, în care se menţionează că faptic nu a fost livrată această diferenţă de păcură.
De altfel, în critica din recurs reclamanta nu precizează în care dintre situaţiile prevăzute la punctele 1-10 ale art. 304 C. proc. civ., se circumscrie, încât recursul acesteia fiind nefondat se va respinge cu această motivare.
II. Cu privire la recursul pârâtei.
În prima sa critică din recurs, pârâta a acceptat să se judece în faţa instanţei formulând în întâmpinarea depusă la 6 septembrie 2004 apărări de fond, fără a avea nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală încât în raport de dispoziţiile art. 343 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut legal cauza spre soluţionare.
Nici critica privind aprecierea greşită a înscrisurilor prin care s-a făcut convocarea la conciliere nu este întemeiată.
În hotărârea recurată s-a reţinut corect că înscrisurile de la dosarul instanţei de fond dovedesc cert data convocării pentru conciliere şi trimiterea actelor în susţinerea pretenţiilor, aşa încât procedura prealabilă a concilierii, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., a fost îndeplinită şi corect instanţa de apel anulând sentinţa a trecut la evocarea fondului.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului respectiv, dosarul instanţei de fond, rezultă că hotărârea pronunţată în apel respectă dispoziţiile art. 969 C. civ.; a fost admisă acţiunea reclamantei în parte, numai sub aspectul obligării pârâtei la plata contravalorii motorinei înscrisă în factura din 29 martie 2001, respectiv la plata sumei de 73.868.902 lei şi dobânda legală comercială de la scadenţă până la achitarea debitului, în limita convenţiei.
Nici ultimul motiv de recurs, cel referitor la cheltuielile de judecată nu este întemeiat, întrucât instanţa de apel făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., raportat la pretenţiile din acţiune admise a obligat-o pe pârâtă la cheltuieli de judecată proporţionale în sumă de 5.182.500 lei.
Aşa fiind, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA Bucureşti şi pârâta SC R.T.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 591 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2757/2005. Comercial → |
|---|
