ICCJ. Decizia nr. 2747/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2747/2005
Dosar nr. 11075/2004
Şedinţa de la 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.C. SRL Arad a acţionat în judecată pe pârâta SC D.E.E.M.A. SA Buziaş şi a solicitat ca pârâta să-i livreze 3.644 m.p. pavaj beton sau, în caz de neexecutare a acestei obligaţii să fie obligată la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea pavajului nelivrat, cu cheltuielile de judecată aferente.
Prin sentinţa nr. 1726 din 16 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială, în dosarul nr. 9426/COM/2002 acţiunea reclamantei a fost respinsă reţinându-se că pavajul în litigiu a fost produs de pârâtă, care, întrucât reclamanta nu s-a prezentat să îl ridice de la locul producţiei a fost păstrat în custodia pârâtei care şi-a îndeplinit astfel obligaţiile sale contractuale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 334 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a menţinut hotărârea instanţei de fond reţinând că nu rezultă din nici o înţelegere a părţilor obligaţia pârâtei de a-i livra reclamantei pavajul produs de aceasta.
Reclamanta a declarat recurs în termen legal, împotriva hotărârii de mai sus susţinând că este nelegală întrucât:
- a intrat sub incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcând o greşită aplicare a legii şi nu s-a luat în considerare faptul că deşi la termenul de judecată din 19 mai 2004, s-a făcut o precizare de acţiune pe considerentul că intimata era în imposibilitate de a-şi executa în natură obligaţia asumată, nu s-a ţinut seama în hotărârea recurată de această precizare de acţiune.
- a intrat sub incidenţa prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., respectiv pe lângă că nu s-a pronunţat asupra precizării de acţiune nu s-a pronunţat nici asupra procesului – verbal de ieşire din custodie, prin care s-a precizat că diferenţa de cantitate de pavaj." se va ridica în funcţie de necesităţi".
Recursul reclamantei este nefondat.
Examinând prima critică adusă hotărârii pronunţată de instanţa de apel, faţă de actele aflate la dosar, se constată faptul că această critică nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate.
Dezvoltând această critică, recurenta a subliniat că nu au fost respectate prevederile art. 1073 C. civ., nerespectându-i-se dreptul la desdăunare şi ale art. 1074 C. civ., neconservându-i-se produsele până la predare.
Nu s-a contestat de nici una dintre părţi respectarea obligaţiei pârâtei de a produce marfa ce a făcut obiectul litigiului. S-au depus de altfel înscrisuri care dovedesc faptul că pârâta a şi păstrat-o în custodie la dispoziţia reclamantei care s-a angajat să o ridice în termen de 90 de zile de la data procesului verbal de custodie din 29 martie 2001.
Cum din actele dosarului nu rezultă obligaţia pârâtei de a-i şi livra marfa reclamantei ci numai dreptul reclamantei de a ridice această marfă păstrată de altfel de pârâtă în custodie, corect instanţa de apel a menţinut hotărârea de respingere a acţiunii reclamantei pronunţată de instanţa de fond.
În cauză nu are nici o relevanţă precizarea făcută de reclamantă la data de 19 mai 2004 că stăruie pentru acordarea de desdăunări atâta vreme cât în cele 90 de zile convenite pentru păstrarea mărfii proprietatea sa nu a procedat la ridicarea acesteia de la locul de producţie.
Aşadar nu au fost încălcate prevederile art. 1073 şi art. 1074 C. civ., iar motivul de recurs întemeiat pe punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se dovedeşte a fi fondat.
Nici motivul de recurs potrivit cu care părţile ar fi convenit o ieşire din custodie cu clauză de ridicare a mărfii de la producător în funcţie de necesităţi nu este nu este întemeiat.
Această ieşire din custodie (proces – verbal din 31 mai 2001 aflat la dosarul de recurs) priveşte ieşirea din custodia pârâtei a celor 203,6 m.p. pavaj şi se menţionează întradevăr că restul de 3.644,40 m.p., se vor ridica în funcţie de necesităţi dar nu s-a schimbat cu nimic termenul de 90 de zile convenit pentru custodie de părţi şi care a început să curgă de la 29 martie 2001.
Aşa fiind instanţa de apel nu a omis a se pronunţa asupra vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, iar motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este de asemenea nefondat.
În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 334 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2746/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2751/2005. Comercial → |
|---|
