ICCJ. Decizia nr. 2788/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2788/2005
Dosar nr. 9979/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2003, reclamanta B.P.R. – C.C., în faliment a chemat în judecată pârâţii T.A., A.E., N.C.V., M.A. şi R.Ş., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 232.571.592 lei compusă din 20.000.000 lei credit neachitat, 8.800.000 lei dobânzi şi 203.771.592 lei penalităţi, conform contractului, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor până la achitarea în totalitate a debitului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta T.A. contractul de împrumut din 29 februarie 2000, în baza căruia a acordat acesteia un împrumut în valoare de 20.000.000 lei, pe termen de 24 luni, cu scadenţă la data de 27 februarie 2002, cu o dobândă de 22% pe an şi penalităţi de 1% pe zi întârziere, calculate la valoarea ratei neachitate.
Rambursarea creditului a fost garantată de giranţii A.E., N.C.V., M.A. şi R.Ş., care s-au obligat în solidar cu împrumutatul, drept garanţie aducând veniturile realizate lunar.
Împrumutul acordat nu a fost restituit nici de către împrumutat şi nici de către giranţii menţionaţi.
Prin sentinţa nr. 6342 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la plata în solidar către reclamantă a sumelor de 20.000.000 lei credit nerambursat şi 8.800.000 lei dobânzi de 22% pe an, datorate în continuare de la data hotărârii şi până la rambursarea sumelor menţionate.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta T.A. a fost anulată, ca netimbrată.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit acordarea creditului şi nerambursarea acestuia, aşa încât acţiunea este întemeiată sub aspectul acestor capete de cerere.
Cu referire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor, instanţa de fond a avut în vedere interdicţia înserării unei clauze penale în contractele de împrumut.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamanta şi pârâta T.A.
Reclamanta a criticat sentinţa ca fiind nelegală sub aspectul neadmiterii cererii de obligare a pârâţilor la plata de dobânzi în continuare, precum şi la plata penalităţilor.
Pârâta a susţinut că acţiunea reclamantei ar fi trebuit a fi respinsă, întrucât nu s-a realizat procedura concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Ulterior, aceasta a completat motivele de apel în sensul că banca ar fi trebuit să treacă la recuperarea sumei datorate din contul fondului social depus de împrumutat.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 125/COM/2004 din 2 iunie 2004, a respins apelurile ca nefondate.
S-a reţinut, cu referire la apelul declarat de pârâtă, că notificarea acesteia în sensul achitării debitului a fost realizată de către bancă. Totodată, dispoziţiile art. 22 din contractul de împrumut nu pot fi interpretate în sensul arătat de pârâtă, cu referire la utilizarea fondului social pentru plata creditului.
Cu referire la apelul declarat de reclamantă s-a reţinut că pretenţia este nedovedită, aceasta nedepunând un calcul al penalităţilor, aşa încât acest capăt de cerere a fost corect respins.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta, prin lichidator, a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit nu au fost acordate dobânzi în continuare, până la achitarea debitului, de către prima instanţă, motiv de apel asupra căruia instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat.
În fine, în mod greşit nu au fost acordate penalităţile, calculate până la data sesizării instanţei, precum şi în continuare, instanţa de apel nepronunţându-se asupra apărării privitoare la clauza penală.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra apărărilor privitoare la clauza penală, implicit, în sensul vizat de reclamant de recunoaştere a validităţii acesteia, atunci când a respins apelul, sub aspectul acestor critici, reţinând că pârâta nu şi-a dovedit pretenţia dedusă judecăţii, prin depunerea unui calcul.
Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
Cu referire la neacordarea dobânzilor, în continuare, reclamanta are deschisă calea unei acţiuni separate, aşa încât acest aspect nu poate fi reţinut ca un caz de nelegalitate a hotărârii atacate, care să justifice admiterea căii de atac exercitate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.P.R., prin lichidator judiciar SC R.R.A.L. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 249 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2786/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2789/2005. Comercial → |
|---|
