ICCJ. Decizia nr. 2878/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2878/2005
Dosar nr. 1150/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş, la data de 13 aprilie 1998, reclamanta SC Z. SA Târgu-Mureş, a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.B.L. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor datorate cu titlu de preţ, a dobânzilor aferente sumei neachitate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 917 din 2 octombrie 1998, Tribunalul Mureş a admis acţiunea reclamantei, aşa cum a fost formulată, faţă de SC R.P.I. SRL Sf. Gheorghe, pe baza stării de fapt expuse de reclamantă prin acţiunea introductivă, precum şi a art. 969, 970, 1079 şi 1361 C. civ., art. 43 C. com. şi art. 279 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC R.P.I. SRL şi ca urmare a apărării formulate de apelanta-pârâtă privind adevărata persoană juridică care a încheiat cu ea contractul, a ridicat produsele şi a făcut o plată parţială, instanţa a dispus suspendarea apelului, până la judecarea acţiunii reclamantei, cu repunerea în termen, înregistrat sub dosar nr. 2440 din 23 aprilie 1999 la Tribunalul Mureş, dosar reconstituit, unde SC Z. SA Târgu-Mureş, a chemat-o în judecată pe SC B.B. SRL (fostă SC R.P.I. SRL Sf. Gheorghe) şi reprezentată de acelaşi asociat administrator D.C.D., pentru a se dispune obligarea la plata aceloraşi sume, ca acelea din acţiunea iniţială.
Judecând această acţiune în dosarul nr. 2440 din 23 aprilie 1999, dosar reconstituit, prin sentinţa civilă nr. 1652 din 4 noiembrie 1999, Tribunalul Mureş a hotărât astfel:
A admis acţiunea reclamantei SC Z. SA Târgu-Mureş contra pârâtei şi în consecinţă:
I A repus pe reclamantă în termenul legal de prescripţie pentru introducerea acţiunii în contradictoriu cu pârâta;
II A obligat-o pe pârâtă să-i achite reclamantei suma de 63.854.656 lei, cu titlu de preţ neachitat după marfa efectiv livrată şi suma de 60.328.458 lei, cu titlu de dobânzi bancare aferente preţului neachitat, cu 5.777.262 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că având în vedere că raporturile comerciale existente între părţi s-au născut în baza unui contract cadru de furnizare, acesta având ca obiect livrarea eşalonată a unei cantităţi de 200 tone zahăr în cursul anului 1995, prin plata sumei de 10.000.000 lei, s-a produs în temeiul art. 16 pct. 2 din Legea nr. 167/1958 întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune pentru întreaga sumă datorată cu titlu de preţ şi nu doar pentru contravaloarea facturii din 7 iulie 1995.
Drept consecinţă, instanţa a admis cererea reclamantei şi a dispus repunerea acesteia în termenul de exercitare a acţiunii.
Prin Decizia nr. 13/ A din 24 februarie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei SC R.P.I. SRL Sf. Gheorghe, împotriva sentinţei civile nr. 917 din 2 octombrie 1998 a Tribunalului Mureş (dosar nr. 1858/1998), pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Z. SA Târgu-Mureş, pentru pretenţii; a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei-apelante suma de 2.900.000 lei cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondat apelul pârâtei SC B.B. SRL Sf. Gheorghe, împotriva sentinţei civile nr. 1652 din 4 noiembrie 1999 a Tribunalului Mureş (dosar nr. 2440 din 23 aprilie 1999 reconstituit), în litigiul cu reclamanta SC Z. SA Târgu-Mureş, pentru pretenţii şi altele, păstrând în întregime respectiva sentinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B.B. SRL Sf. Gheorghe, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în totalitate, admiterea apelului declarat şi modificarea sentinţei civile nr. 1652/1999 a Tribunalului Mureş, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, doar în parte, numai pentru suma de 1.247.920 lei, reprezentând diferenţa neachitată din factura din 7 iulie 1995, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Recurenta-pârâtă susţine astfel, în esenţă, că s-a făcut confuzie între instituţia juridică a repunerii în termen şi cea a întreruperii cursului prescripţiei, motivându-se repunerea în termenul de prescripţie a reclamantei prin întreruperea cursului prescripţiei, în condiţiile art. 16 lit. c) din decretul nr. 167/1958.
Arată că instituţia repunerii în termenul legal de prescripţie reglementată de prevederile art. 19 din decretul nr. 167/1958 exclude orice culpă din partea titularului dreptului la acţiune şi presupune o temeinică justificare, condiţii care în cauză nu sunt realizate, deoarece reclamanta nu cunoştea datele de identificare, care se regăsesc chiar pe facturile emise de reclamantă.
Mai arată că în speţă nu poate fi vorba despre întreruperea prescripţiei extinctive pentru toată datoria, aşa cum greşit au apreciat instanţele care s-au pronunţat în cauză, întrucât s-au efectuat livrări succesive, fiind emise facturi pentru fiecare livrare, în perioada 7 iulie 1995 – 23 august 1995 şi având în vedere imputaţia plăţii, precum şi faptul că s-a făcut o plată în sumă de 10.000.000 lei la factura din 7 iulie 1995, aceasta este singura factură pentru care cursul prescripţiei s-a întrerupt, pentru celelalte facturi dreptul la acţiune al reclamantei, care a introdus acţiunea la 23 aprilie 1999, fiind prescris.
În privinţa dobânzilor bancare acordate, susţine că acestea nu se justifică în nici un mod, atât timp cât nu pot fi solicitate, decât în cazul în care se poate dovedi că, din cauza debitorului, unitatea creditoare a fost nevoită să contracteze un împrumut bancar.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Într-adevăr, instanţa de apel a adoptat o manieră confuză în modul de prezentare a motivelor ce au justificat repunerea reclamantei în termenul de exercitare a acţiunii, respectiv a celor legate de termenul legal de prescripţie şi de întreruperea cursului prescripţiei, dar indiferent de această împrejurare, esenţial este că SC B.B. SRL este succesoarea în drepturi şi obligaţii a pârâtei iniţiale, are calitate procesuală pasivă şi, această chestiune fiind lămurită, urmează a se analiza motivele de recurs raportate la hotărârea pronunţată de curtea de apel pe fondul cauzei, sub aspectul legalităţii ei.
Se constată astfel că intimata-reclamantă, prin acţiunea introductivă înregistrată la 23 aprilie 1999 (dosar nr. 2440/1999 al Tribunalului Mureş), a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii a cinci facturi, emise în perioada 7 iulie 1995 – 23 august 1995, în valoare totală de 73.854.656,40 lei, din care a recunoscut că a primit suma de 10.000.000 lei, solicitând preţul neachitat al facturilor în sumă de 63.854.656 lei, dobânzi bancare aferente acestei sume, în cuantum de 60.328.458 lei şi cheltuieli de judecată.
Referitor la derularea raporturilor contractuale dintre părţi, se constată că au fost efectuate livrări succesive, fiind emise facturi pentru fiecare livrare, în care s-a arătat în mod expres că plata se face în termen de 7, respectiv 10 zile de la livrare.
În consecinţă, devine evident că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din decretul nr. 167/1958, în conformitate cu care pentru fiecare prestaţie dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie deosebită şi, prin urmare, aprecierea instanţei de apel că ne aflăm în prezenţa unei prescripţii pentru toată datoria este greşită, iar critica recurentei-pârâte, este întemeiată.
Ca atare, se reţine că având în vedere data introducerii acţiunii, 23 aprilie 1999, pretenţiile reclamantei decurgând din facturile emise în perioada 7 iulie 1995 – 23 august 1995, cu termen de plată de 10 zile, sunt prescrise, excepţie făcând doar prima factură, din 7 iulie 1995, în valoare de 11.247.920 lei, pentru care s-a făcut o plată de 10.000.000 lei la 17 martie 1997, prin care cursul prescripţiei s-a întrerupt, rezultând, deci, că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pentru diferenţa de preţ neachitată la această factură, în sumă de 1.247.920 lei, precum şi pentru dobânzile aferente acestei sume, pe perioada 17 iulie 1995 – 27 octombrie 1997, calculate corect conform ratei de scont B.N.R. şi datorate conform art. 43 C. com.
Faţă de cele mai sus arătate, recursul pârâtei SC B.B. SRL Sf. Gheorghe va fi admis, se va modifica în parte Decizia curţii de apel, în sensul că se va admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei tribunalului, care va fi schimbată, va fi admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei şi va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.247.920 lei, reprezentând rest de preţ neachitat din factură şi dobânda aferentă perioadei 17 iulie 1995 – 27 octombrie 1997, calculată conform ratei de scont a B.N.R., constatând prescris dreptul la acţiune al reclamantei pentru restul pretenţiilor.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.066.112 lei, către recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.B. SRL Sf. Gheorghe, împotriva deciziei nr. 13/ A din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 220/CC/1990.
Modifică în parte Decizia în sensul că admite apelul pârâtei declarat, împotriva sentinţei civile nr. 1652 din 4 noiembrie 1999 a Tribunalului Mureş, pe care o schimbă şi admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC Z. SA Târgu-Mureş, împotriva pârâtei şi o obligă să plătească reclamantei suma de 1.247.920 lei, reprezentând rest de preţ neachitat din factură şi dobânda aferentă perioadei 17 iulie 1995 – 27 octombrie 1997, calculată conform ratei de scont a B.N.R., constatând prescris dreptul la acţiune al reclamantei pentru restul pretenţiilor.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata-reclamantă către recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.066.112 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2871/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2880/2005. Comercial → |
|---|
