ICCJ. Decizia nr. 2889/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2889/2005
Dosar nr. 11197/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 707 din 16 aprilie 2004, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de P.C.C. jud. Sălaj, împotriva SC V.Z. SRL Zalău şi în consecinţă:
- a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 34.667.000 lei cu titlu de chirie, plus majorări de 0,50 % pe zi de întârziere.
- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei pe 6 luni, conform art. 14 din contractul de închiriere şi
- a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de aceeaşi pârâtă împotriva aceleiaşi reclamante.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 518 din 2 noiembrie 2004 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins ca inadmisibilă acţiunea, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pronunţându-se astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Nemulţumită de Decizia pronunţată reclamanta a declarat recurs arătând că este nelegală, deoarece natura litigiului este de contencios fiscal şi nicidecum comercială şi ca atare nu trebuia îndeplinită procedura, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta susţine că obiectul cauzei priveşte recuperarea unor creanţe bugetare; conform art. 8 C. com. << Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi >>, iar în materia recuperării creanţelor bugetare are prioritate legislaţia specială, OG nr. 39/2003, privind procedura de administrare a creanţelor bugetare locale, aprobată prin Legea nr. 358/2003.
Recursul este fondat.
Litigiul în discuţie este de natură comercială întrucât obiectul cauzei deduse judecăţii nu îl constituie impozite şi taxe datorate bugetului local şi stabilite prin actul de autoritate al autorităţii administrative locale, ci sume datorate cu titlu de chirie, conform contractului de închiriere, încheiat între părţi şi sume reprezentând despăgubiri pretinse de pârâtă prin cerere reconvenţională ca urmare a investiţiilor efectuate la un spaţiu comercial.
În aceste condiţii, critica recurentei cu privire la natura litigiului este neîntemeiată.
Înainte de introducerea cererii de chemare în judecată şi a cererii reconvenţionale reclamanta şi respectiv pârâta au încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, aşa cum rezultă din notificările şi răspunsurile la aceste notificări aflate la dosarul instanţei de fond.
Faţă de această situaţie se apreciază că în cauză au fost îndeplinite cerinţele art. 7201 C. proc. civ., iar scopul urmărit de legiuitor acela de încercare a prevenirii încărcării rolului instanţelor cu încă un litigiu şi de aliniere la practicile Europene de găsire a metodelor alternative de soluţionare a litigiilor a fost realizat.
Întrucât instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi casând Decizia atacată va trimite cauza acestei instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P.C.C., împotriva deciziei nr. 518 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2885/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2894/2005. Comercial → |
|---|
