ICCJ. Decizia nr. 2923/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, a acționat în judecată pe pârâta SC C. SA Constanța, solicitând instanței să o oblige pe pârâtă prin hotărâre judecătorească la plata suma de 1.498.138.100 lei dividende aferente anului 1997, la plata sumei de 505.374.062 lei actualizarea dividendelor cu indicele de inflație și la instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor societății pârâte.
Tribunalul Brașov investit cu judecarea acțiunii reclamantei, prin sentința civilă nr. 485 din 4 aprilie 2000, a admis în parte pretențiile reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.070.537.422 lei dividende cu aplicarea indicelui de inflație și la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 51.889.872 lei, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a avut în vedere că petitul 1 al acțiunii introductive a rămas fără obiect, urmare achitării sumelor solicitate prin acest petit, iar luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății pârâte nu se justifică în lipsa unor dovezi care să probeze reaua - credință a pârâtei.
împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel atât reclamanta, care a criticat această hotărâre pentru motivul că nu a dispus admiterea capătului de cerere privind instituirea măsurilor asigurătorii, cât și pârâta ale cărei critici au vizat aplicarea indicelui de inflație.
Prin decizia nr. 432 din 12 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, au fost respinse apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, reținându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.
Prin decizia nr. 906 din 12 februarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, acest recurs a fost respins, ca nefondat, reținându-se că este corectă obligarea pârâtei la plata dividendelor reactualizate cu indicele de inflație în baza art. 1084 C. civ., deoarece creditorul nu poate pretinde - dividende împreună cu beneficiul nerealizat.
Hotărârea din recurs a fost atacată cu contestație în anulare de către SC C. SA Constanța fiind criticată pentru motivul de a nu fi analizat toate motivele de recurs.
Prin decizia nr. 206/2004 din 21 ianuarie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis contestația în anulare, a anulat decizia atacată și a stabilit termen pentru soluționarea recursului, stabilind că trebuie să se analizeze motivul de recurs vizând stabilirea termenului de scadență și deci a datei de la care trebuie calculate daunele, cât și motivul de recurs vizând nepronunțarea cu privire la proba cu expertiză solicitată de pârâtă.
Recursul pârâtei este nefondat și din perspectiva celor două critici care nu au fost analizate în decizia nr. 906 din 12 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
în ce privește data de la care trebuiau calculate daunele.
Potrivit art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 (în redactarea de la data declarării recursului) pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la O.R.C., spre a fi menționate în registru și publicate în M. Of. al României, Partea a IV a.
Cum data plății dividendelor trebuie probată prin depunerea în instanță a acelui monitor oficial în care să fi fost publicată hotărârea A.G.A., iar nu a procesului - verbal de ședință, care nu este opozabil părților, corect instanța de apel a reținut că pârâta nu a făcut dovada scadenței astfel că daunele au fost calculate cu 15 zile după data A.G.A., în care s-au stabilit dividendele.
Așadar acest motiv de recurs nu este de natură a determina să se ceară casarea hotărârii recurate.
Cu privire la expertiza solicitată de pârâtă a se efectua în cauză.
în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a criticat hotărârea Curții de Apel Brașov, care nu a făcut nici o referire în motivarea deciziei că pârâta a solicitat prin întâmpinare la termenul din 8 septembrie 2000, în baza art. 201 - 202 C. proc. civ., încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
Recurenta a susținut în motivele de recurs că atare expertiză era necesară pentru justa soluționare a cauzei.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a solicitat ca prin expertiza ce a cerut să se încuviințeze ca probă în dosar, a precizat ca obiective ale expertizei: aplicarea corectă a indicelui de inflație stabilit de C.N.S. și stabilirea cuantumului sumei reprezentând actualizarea dividendelor.
Obiectivele de mai sus ale unei eventuale expertize nu ar fi lămurit pretențiile în litigiu mai mult decât datele furnizate de C.N.S., cuprinzând indicele de inflație.
Așa fiind, chiar dacă prin hotărârea recurată instanța de apel nu s-a pronunțat pe aspectul vizând încuviințarea unei expertize contabile, soluția din apel nu ar fi avut o rezolvare diferită și cum nici acest motiv de recurs nu a fost întemeiat, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2931/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2914/2005. Comercial → |
|---|
