ICCJ. Decizia nr. 2901/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 319/2003 la Tribunalul București în fond după casare, reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.N.P. P. SA București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să anuleze Protocolul de fuziune prin absorbție a SC P.B. SA cu S.N.P. P. SA și să anuleze actul de cesiune a acțiunilor nominative dintre S.N.P. P. SA și persoanele fizice care au subscris titlurile de privatizare la SC P.B. SA.
Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 2150 din 13 februarie 2004 a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA de la SC P.B. SA Oradea, împotriva pârâtei S.N.P. P. SA București.
împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apeluri reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA și pârâta S.N.P. P. SA București, apelanta reclamantă criticând sentința ca fiind lipsită de temei legal, apelanta pârâtă arătând că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.
Prin decizia nr. 502 din 11 noiembrie 2004, secția comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA și a admis apelul pârâtei S.N.P. P. SA, în sensul că a schimbat în parte sentința apelată și a obligat reclamanta la 12.718.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe.
împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recursuri pârâta S.N.P. P. SA București și reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA.
Privitor la recursul declarat de pârâta S.N.P. P. SA București, aceasta a solicitat schimbarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200.000.000 lei în toate fazele procesuale, reprezentând onorariu de avocat.
Recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut ca fiind nejustificată cererea având ca obiect cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 200.000.000 lei, întrucât, cum bine a apreciat Curtea de Apel București, din practicalele hotărârilor pronunțate în speță, rezultă că pârâta a fost reprezentată prin consilier juridic, iar înscrisurile semnate de avocat nu au legătură cu dosarele menționate în contractul de asistență juridică și, mai mult, nu a fost dovedită plata onorariului de 200.000.000 lei strict pentru pricina de față.
în consecință, criticile aduse deciziei pronunțate în apel nu pot fi primite, acestea fiind nedovedite, pe cale de consecință, instanța de recurs urmând a-l respinge, ca nefondat.
Privitor la recursul declarat de reclamanta A.U.D.A. de la SC P.B. SA, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce preced.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat corespunzător recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 17 mai 2005, cu mențiunea de a timbra cu 51.500 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și /sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 17 mai 2005, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 30, pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3094/2005. Comercial → |
|---|
