ICCJ. Decizia nr. 3013/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Neamț, le-a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești, la plata sumei de 8.067.093 lei, cu titlu de preț și la 711.767 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că vagonul cu terminația ..0239, încărcat cu benzină a ajuns la destinație cu lipsuri din conținut.
Judecătoria Ploiești prin sentința nr. 4575 din 28 mai 2004 a admis în parte acțiunea față de pârâta sucursala Pitești, pe care a obligat-o la plata sumei de 8.067.093 lei, cu titlu de preț al mărfii lipsă reținând în considerente că lipsurile provin de la încărcare. Față de celelalte pârâte acțiunea a fost respinsă apreciindu-se că în sarcina acestora nu se poate reține nici o culpă pentru lipsurile constatate.
Sentința a fost schimbată de Curtea de Apel Ploiești care prin decizia nr. 761 din 27 octombrie 2004 a admis apelul sucursalei Pitești și în fond a admis acțiunea față de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași pe care a obligat-o la plata sumei de 8.067.093 lei contravaloare marfă lipsă cu motivarea că în calitate de cărăuș aceasta nu a respectat integritatea mărfii pe timpul transportului întrucât vagonul a ajuns la destinație cu urme de violare.
Pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 761 din 27 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. în esență, recurenta a criticat soluția instanței de apel pentru motivul că a aplicat greșit prevederile 58.2, 61.1 și 82.3 din R.T.
Curtea având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare din oficiu, excepția privind legalitate căilor de atac promovate împotriva sentinței de fond, în conformitate cu art. 2821C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 și a reținut:
Articolul art. 2821C. proc. civ., stabilește prin excepție de la regula instituită de art. 7208C. proc. civ., că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile comerciale cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
întrucât împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, Curtea având în vedere dispozițiile citate, în raport și de principiul constituțional al legalității căilor de atac care se desprinde din conținutul art. 129 din Constituție, a constatat că în cauză, părțile nu aveau deschisă calea de atac a apelului, așa încât Curtea de Apel a încălcat dispozițiile legale mai sus citate, precum și prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
în lumina dispozițiilor menționate s-a constatat că la data introducerii apelului, era în vigoare art. 2821C. proc. civ., prin care s-a instituit excepția de la regula privind exercițiul apelului în materie comercială care se referă la litigiile cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
în aceste condiții instanța sesizată cu cererea de apel trebuia să facă aplicarea noilor dispoziții procedurale și constatând că sentința era supusă doar recursului să trimită cererea instanței competente.
Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, instanța de recurs competentă a fost tribunalul, astfel că admițând excepția analizată și recursul declarat de C.F.R. M. decizia pronunțată în apel a fost casată, iar dosarul s-a trimis Tribunalului Prahova pentru soluționarea apelului declarat împotriva sentinței fondului, ca recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3017/2005. Comercial → |
|---|
