ICCJ. Decizia nr. 2968/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin hotărârea arbitrală nr. 25 din 20 octombrie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Galați a fost respinsă acțiunea reclamantei SC M. SRL Galați, prin care solicitase obligarea pârâtei SC R. SRL Galați la repararea defecțiunilor acoperișurilor a două hale precum și să realizeze racordările imobilelor respective la sistemele de canalizare și apă curentă, în caz contrar urmând a suporta daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi întârziere.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1.066.248.857 lei chirie restantă, 110.828.919 lei dobândă comercială, dispunându-se totodată rezilierea contractului de închiriere și evacuarea reclamantei, cu plata a 5.000.000 lei daune cominatorii pe zi întârziere în evacuare, începând cu a 41-a zi de la pronunțarea hotărârii.
în sarcina reclamantei s-au stabilit cheltuieli de arbitrare în sumă de 24.468.193 lei taxă arbitraj și 25.000.000 lei onorariu avocat.
împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta pârâtă, acțiune admisă prin decizia nr. 120 din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pentru motivele prevăzute de art. 361 lit. e) C. proc. civ. și de art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ.
Urmare admiterii acțiunii în anulare, acțiunea reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată, fiind respinsă cererea reconvențională ca tardiv formulată, pârâta SC R. SRL fiind obligată la 99.052.289 lei cheltuieli de judecată, taxe de timbru și onorariu avocat.
în esență, instanța a reținut că prima zi de înfățișare la arbitraj a fost 17 martie 2003, iar cererea reconvențională a fost formulată la 9 septembrie 2003, așa încât era tardivă, tribunalul arbitral nemotivând admiterea ei peste termen.
Pe fondul acțiunii reclamantei s-a reținut că întrucât reclamanta achitase anticipat garanția solicitată de pârâtă pentru reparațiile la acoperișul halelor, ce-i incumbau pârâtei în calitate de proprietar, reparații pe care aceasta nu le-a efectuat, întreruperea plății chiriei la termen a fost justificată din partea reclamantei.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit în totalitate nici obligațiile de racordare a halelor la utilități, așa cum se stabilise prin hotărârea arbitrală 123/2003 a aceleași curți de arbitraj, cererea reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată, fiind respinsă cererea reconvențională ca tardiv formulată.
Nemulțumită de această decizie pârâta reclamantă a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică decizia recurată pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., nefiind întrunite cerințele stipulate la lit. g) și i) din acest text legal.
Insuficienta motivare a hotărârii arbitrale în respingerea tardivității reconvenționalei reținută de instanță în admiterea acțiunii în anulare nu se încadrează în lipsa motivării în fapt și în drept prevăzută în art. 364 lit. g) C. proc. civ. și nici nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri prevăzute în art. 365 lit. i) C. proc. civ., instanța de judecată depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Prin cea de-a doua critică recurenta susține că în mod greșit s-a apreciat că prima zi de înfățișare a fost 17 martie 2003 și nu 30 septembrie 2003, încălcându-se dispozițiile art. 134 C. proc. civ., la 17 martie părțile neputând pune concluzii, deoarece reprezentantul său T.G. avea o procură generală și nu una specială și nu putea pune concluzii decât prin avocat, încălcându-se totodată și dispozițiile art. 24 alin. (1) din Regulamentul arbitrajului Curții de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Galați.
De asemenea, nici mandatul avocatei reclamantei nu era valabil, împuternicirea avocațială nefiind semnată de reclamantă, iar semnatarul acțiunii în anulare nu avea mandat din partea SC M. SA.
Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor și nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, hotărâtoare în dezlegarea pricinii și conservate în dosar, asigurare dovezi, ce nu a fost atașat și nici solicitat Judecătoriei Galați, expertiza tehnică aflată în acest dosar fiind edificatoare.
Prin ultimele critici recurenta apreciază că s-au calculat eronat cheltuielile de judecată, acestea însumând 28.584.096 lei și nu 99.052.289 lei, iar daunele cominatorii nu au fost probate de către reclamantă.
în drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
Prin întâmpinare, cât și oral astăzi, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar, admiterea doar în ceea ce privesc cheltuielile de judecată, acestea urmând a fi acordate în limita dovezilor din dosar.
Prin cerere, recurenta a învederat că și-a schimbat denumirea din SC R. SRL în SC D. SRL, atașând cererii dovezi în acest sens.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei cu privire la admiterea acțiunii în anulare este nefondată deoarece, așa cum corect a reținut și instanța de apel, dispozițiile art. 361 lit. e) C. proc. civ., sunt imperative, alin. (1) al acestui text legal conținând expresia "trebuie" așa încât, simpla referire din considerentele hotărârii arbitrale că cererea reconvențională a fost depusă "cu respectarea prevederilor legale C. proc. civ." nu înseamnă o "insuficientă motivare" cum susține recurenta ci echivalează cu o nemotivare pe acest aspect, tribunalul arbitral având obligația să arate motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția dată pe acest aspect.
De altfel, instanța a reținut că nici soluția pe fond nu este argumentată, neputându-se verifica susținerile părților și analiza probelor administrate.
Nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., nu este întemeiată deoarece, așa cum a reținut corect și prima instanță, recurenta face confuzie între prima zi de înfățișare și primul termen de judecată, invocându-și în argumentarea acestei critici propria sa culpă în ceea ce privește mandatul reprezentantului său, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, este de reținut că recurenta nu a atacat încheierea de suspendare a judecății din 17 martie 2003 în situația în care ar fi apreciat că ea este dată cu încălcarea unor dispoziții legale.
Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 24 din Regulamentul tribunalului arbitral ce a soluționat cauza, recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale pentru a se putea aprecia dacă aceste dispoziții sunt derogatorii de la normele codului de procedură civilă.
în ceea ce privește valabilitatea mandatului avocatului reclamantei care a semnat acțiunea în anulare, curtea apreciază că recurenta n-o mai poate pune în discuție, fiind depășit termenul, prevăzut în art. 108 alin. (3) C. proc. civ., această critică fiind invocată pentru prima dată în recurs, iar cererea precizatoare a acțiunii în anulare este semnată de însăși reclamantă.
De altfel, potrivit art. 131 din statutul profesiei de avocat și a mențiunilor din anexa II la acest statut, valabilitatea împuternicirii avocațiale nu este afectată de lipsa semnăturii clientului în cazul în care în cuprinsul împuternicirii este menționat numărul contractului de asistență juridică, cerință îndeplinită în cauza de față.
De asemenea, nejustificat recurenta impută instanței neatașarea dosarului Judecătoriei Galați, care conținea dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, deoarece, din actele dosarului instanței de apel nu rezultă că vreuna dintre părți ar fi investit instanța cu o asemenea cerere.
Neîntemeiată este și critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece instanța a avut în vedere atât cheltuielile efectuate de reclamantă în arbitraj cât și cele efectuate în acțiunea în anulare, ca de altfel și cuantumul daunelor cominatorii, atât reclamanta, în acțiunea principală, cât și pârâta, în cererea reconvențională, evaluându-și în cuantum identic daunele solicitate reciproc cu acest titlu.
în consecință, curtea a apreciat recursul, ca nefondat, a respins, decizia dată în acțiunea în anulare fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2922/2005. Comercial → |
|---|
