ICCJ. Decizia nr. 3017/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.D.S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.T. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 7.774.264.608 lei, reprezentând redevență neachitată la termenele scadente și penalități de întârziere, în baza contractului de concesiune din 27 aprilie 2000, constatarea rezilierii contractului de concesiune, modificat prin act adițional, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut în contract și obligarea pârâtei la plata penalităților, prevăzute de art. 5.5 din contractul de concesiune, respectiv cele prevăzute pentru creanțele bugetare stabilite prin hotărâre de guvern de la data de 6 noiembrie 2003 până la data stingerii debitului.
Tribunalul București, sesizat cu această cerere, prin sentința nr. 7400 din 1 iunie 2004, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7201C. proc. civ. Dezvoltând acest considerent, prima instanță a reținut că introducerea cererii de chemare în judecată este condiționată de încercarea de conciliere directă cu cealaltă parte, că dispozițiile art. 7201alin. (5) nu au fost respectate întrucât de la data convocării și până la introducerea cererii de chemare în judecată a existat un interval mai mare de 30 de zile.
De asemenea s-a reținut că nu au fost respectate nici prevederile art. 7201alin. (3) din același articol întrucât data convocării pentru conciliere s-a fixat mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2).
Apelul declarat de reclamanta A.D.S., împotriva sentinței nr. 7400/2004, a fost respins prin decizia nr. 561/2004 a Curții de Apel București, secția comercială, prin care în urma analizei motivelor de apel s-a constatat că soluția primei instanțe este corectă, câtă vreme sesizarea instanței a fost făcută cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7201alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea s-a reținut că și convocarea pârâtei pentru conciliere nu a respectat termenul de 15 zile de la data primirii actelor anexate convocării potrivit alin. (2), termen care se calculează de la data emiterii invitației la conciliere.
împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel, a declarat recurs cu respectarea termenului, prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc. civ., reclamanta A.D.S. București.
în esență, recurenta a susținut că procedura de conciliere prealabilă a fost respectată prin convocarea scrisă și depunerea dovezii de primire a acesteia din data de 4 martie 2004, conciliere căreia pârâta nu i-a dat curs.
Recurenta a precizat că a transmis odată cu invitația la conciliere toate actele doveditoare pe care se sprijineau pretențiile sale, că s-a comunicat convocarea la data de 27 februarie 2004, astfel că în raport de data de 17 martie 2004, când s-a fixat termenul pentru prezentare la conciliere sunt mai mult de 15 zile.
Cu concluzia că instanțele au nesocotit prevederile art. 7201C. proc. civ., întrucât încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului a fost realizată, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea litigiului pentru judecarea în fond.
Recursul este întemeiat.
în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea se va opri asupra motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7201din același cod.
După cum rezultă din conținutul deciziei pronunțată în soluționarea apelului reclamantei, Curtea a confirmat sentința prin care s-a admis excepția prematurității acțiunii pentru nerespectarea alineatelor (3) și (5) din art. 7201C. proc. civ., fără să observe că o astfel de excepție nu se regăsește în normele procedurale referitoare la sesizarea instanței comerciale.
Din reglementarea specifică litigiilor comerciale prevăzută în titlul XIV C. proc. civ., rezultă că pe lângă condițiile generale ale exercitării acțiunii trebuie îndeplinite și anumite condiții speciale, de admisibilitate a cererii în cazul în care cererea este evaluabilă în bani.
Din coroborarea art. 109 alin. (2) C. proc. civ., cu art. 7201C. proc. civ., rezultă că sesizarea instanței cu un litigiu comercial se poate face după ce s-a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Scopul urmărit de legiuitor prin aceste dispoziții este de a pune părțile unui litigiu viitor în situația de a se concilia, de a rezolva amiabil diferendul înainte de sesizarea instanței.
Acest scop a fost realizat în speță întrucât, rezultă că reclamanta a invitat-o pe pârâtă la conciliere, iar acestei invitații nu i s-a dat curs.
Prin urmare nu poate fi sancționată reclamanta prin respingerea acțiunii "ca prematură", îngrădindu-i-se astfel dreptul de a se adresa instanței în condițiile în care a dat dovadă de diligență și bună credință în exercitarea drepturilor procesuale.
în ce privește convocarea la conciliere, art. 7201alin. (2) C. proc. civ., cuprinde o sferă largă a modalității de transmitere a convocării, atunci când stabilește că se poate utiliza orice mijloc de comunicare care să fie finalizat prin confirmare de primire. în speța de față această cerință a fost îndeplinită, dovadă fiind borderourile și confirmarea de primire. Din prima adresă prin care s-a încercat concilierea rezultă că s-a făcut comunicarea la sediul indicat în contract, adresa fiind restituită pentru ca apoi, în urma demersului la O.R.C. să se facă o nouă comunicare la noua adresă, așa încât încercarea de conciliere directă la care se referă textul art. 7201C. proc. civ., trebuia stabilită în contextul demersurilor confirmate de înscrisurile aflate la dosar.
Deși schimbarea sediului nu a fost comunicată de pârâtă partenerului său contractual și nici nu s-a răspuns la conciliere, instanțele de fond și de apel, s-au oprit asupra termenelor, prevăzute de art. 7201alin. (3) și (5) C. proc. pen., pe considerentul că nu au fost respectate, fără să observe că nu rezultă din conținutul Cap. XIV "Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială" că aceste termene sunt absolute, pentru a atrage sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării lor, sau să aibă drept consecință admiterea excepției privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și cu atât mai puțin a respingerii cererii ca prematură.
Așa fiind, întrucât instanțele nu au intrat în cercetarea fondului, conform art. 304 alin. (9), raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul s-a admis, au fost casate hotărârile pronunțate, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3013/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3035/2005. Comercial → |
|---|
