ICCJ. Decizia nr. 3035/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Contestatorul T.O., a solicitat anularea formelor de executare, pornite de creditorul B.I.R., sucursala Iași, privind executarea silită a contractului de garanție imobiliară pentru recuperarea împrumutului de 600.000.000 lei și dobânzile aferente.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2001, Tribunalul Iași a dispus suspendarea judecării pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de existența pe rolul instanțelor a unei cereri de anulare a actelor adiționale la contractul de împrumut, dar și suspendarea executării în temeiul dispozițiilor art. 402 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 323/ A din 9 iulie 2001 a respins apelul formulat de B.I.R., prin lichidatori și a obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
Instanța de apel a reținut că atât timp cât contestatorul a făcut dovada atacării titlurilor executorii dar și a faptului că sume importante din debit au fost plătite se impune atât suspendarea executării cât și suspendarea judecății cauzei.
împotriva deciziei astfel pronunțate, creditoarea a declarat recurs susținând că intimatul contestator a fost ținut să răspundă în calitate de garant conform contractului de garanție, fără a avea vreun raport juridic față de actele adiționale pentru care s-au constituit garanții suplimentare; iar pe de altă parte, plata făcută fără a acoperi întreaga creanță nu poate justifica măsura suspendării.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Contestația la executare este mijlocul procedural prin care o persoană interesată cere instanței desființarea actelor sau măsurilor ilegale de executare.
în principiu contestația la executare nu poate face referire la chestiunile de fond decât dacă titlul executoriu este un alt act decât o hotărâre judecătorească sau un alt act jurisdicțional dat în urma unor dezbateri contradictorii.
Astfel, instanța investită cu anularea formelor de executare garante în temeiul unui contract de credit bancar, are competența să analizeze chestiunile de fond legate de valabilitatea titlului executoriu.
Procedând la suspendarea executării silite, dar și la suspendarea soluționării contestației, instanțele de fond au ignorat dispozițiile art. 402 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestei reglementări judecarea contestației se face cu procedură prevăzută pentru judecata în primă instanță. Cât privește modul de desfășurare a judecății, specificul procedurii îl constituie caracterul urgent al cererii, exprimat de textul citat în "citarea în termen scurt iar judecarea de urgență și cu precădere".
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul, a casat decizia comercială nr. 323/ A din 9 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași și admițând apelul, a trimis cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3017/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Comercial → |
|---|
