ICCJ. Decizia nr. 3050/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3050/2005
Dosar nr. 823/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28 mai 2004, înregistrată sub nr. 749, C.I.E.J. O.C., a solicitat pronunţarea unei încheieri prin care să se dispună încuviinţarea executării silite solicitată de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, în baza titlului executoriu, sentinţa nr. 912 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în dosarul nr. 2817/2001, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, investită cu formulă executorie.
Creditoarea A.V.A.S. Bucureşti a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei, în sensul de a fi obligată să înregistreze gajul constituit în favoarea creditoarei precum şi plata daunelor cominatorii.
Prin încheierea din 4 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Lehliu - Gară, în dosarul nr. 20749/2004 a fost admisă în parte cererea formulată de A.V.A.S. Bucureşti şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a debitoarei SC C.A. SA, numai în privinţa daunelor cominatorii, în baza titlului executoriu, sentinţa nr. 912 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obligaţia de a înregistra gajul stabilit în sarcina debitorului este o obligaţie ce nu se poate aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, fiind o obligaţie „intuitu personae", iar daunele cominatorii au fost stabilite cu titlu de sancţiune în cazul în care debitorul nu voieşte a executa obligaţia privitoare la înregistrarea gajului.
A.V.A.S. Bucureşti a declarat apel împotriva încheierii din 4 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Lehliu – Gară, în dosarul nr. 749/2004, solicitând admiterea încuviinţării executării silite împotriva debitoarei şi în ceea ce priveşte obligarea acesteia la înregistrarea gajului, susţinând că obligaţia de înregistrare a gajului este o obligaţie de a face, ce cade în sarcina debitorului, care poate fi constrâns în temeiul art. 5802 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 535 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că obligaţia de a înregistra gajul stabilit în sarcina debitorului este o obligaţie de a face ce nu poate fi adusă la îndeplinite pe cale de executare silită, fiind o obligaţie „intuitu personae".
Pentru constituirea gajului se cer a fi întrunite anumite condiţii, dintre care unele se referă la persoana constituitorului care trebuie să fie proprietarul bunului gajat şi să aibă capacitatea de exerciţiu deplină fiind totodată şi cel care trebuie să îndeplinească toate formalităţile necesare constituirii gajului, iar daunele cominatorii au caracterul unei pedepse civile.
Împotriva deciziei nr. 535 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a încheierii din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Lehliu – Gară, în sensul încuviinţării executării silite în ceea ce priveşte înregistrarea gajului.
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a susţinut că obligaţia de înregistrare a gajului este o obligaţie de a face, obligaţie ce cade în sarcina debitorului, iar prin neexecutarea de bună voie a acesteia, creditorul are la dispoziţie măsura constrângerii debitorului prin executarea silită asupra obiectului obligaţiei la care se referă hotărârea pusă în executare.
Pentru neexecutarea obligaţiei s-au stabilit daune cominatorii în sarcina debitorului, ca o măsură de constrângere pentru executarea obligaţiei.
Recursul este nefondat, obligaţia de a face este o obligaţie „intuitu personae" care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită în temeiul art. 3731 C. proc. civ.
În consecinţă, criticile aduse nu pot fi reţinute, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 535 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3048/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3053/2005. Comercial → |
|---|
