ICCJ. Decizia nr. 3042/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3042/2005
Dosar nr. 9398/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, reclamanta SC R.A.G. SRL Timişoara, a chemat în judecată pe pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumelor de 29.091.223,95 LIT sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii, reprezentând contravaloarea cantităţilor de materiale neutilizate de către pârâtă în procesul de confecţionare a unor articole de încălţăminte şi 130.607.543 lei, reprezentând daune interese calculate de la data scadenţei, 10 septembrie 2001 şi până la data introducerii acţiunii, 6 septembrie 2002, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că în baza contractului, pârâta s-a obligat să realizeze pentru sezonul toamnă-iarnă 2001, o cantitate de 6.000 perechi cizme şi 12.500 perechi pantofi şi cizme pe talpă D., ultimul termen de livrare fiind 10 septembrie 2001 şi pentru realizarea acestor produse, reclamanta a trimis materii prime care din totalul cantităţii recepţionate a utilizat doar o parte, rămânând de restituit cantitatea de 107,53 mp. - valoare 2.039.748 LIT, feţe piele 311,04 mp. – valoare 15.550.444,59 LIT, căptuşeală piele – 34,56 mp., valoare 595.123,20 LIT, căptuşeală sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, căptuşeală sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, valoarea manoperei pentru 864 bucăţi neexecutate fiind de 4.320.000 LIT, pe care, pârâta nu le-a pus la dispoziţia reclamantei.
La cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, expertiză a cărui raport a fost întocmit de expert I.D., şi care a avut ca obiective stabilirea cantităţii de materii prime folosite de pârâtă pentru confecţionarea produselor ce au făcut obiectul contractului.
Prin concluziile sale, expertul a arătat că valoarea materiilor prime şi a semifabricatelor rămase nedecontate este de 30.992.088,10 LIT, în cazul consumurilor programate de reclamantă, respectiv de 24.487.020,40 LIT, în cazul consumurilor convenite.
Prin sentinţa nr. 3279 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Timiş, a fost admisă acţiunea civilă precizată formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumelor de 30.992.088,10 LIT sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii cu titlu de pretenţii, 130.607.543 lei dobânzi legale şi 42.146.615 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică şi recunoaşterea pârâtei că a rămas o anumită cantitate de material neutilizat în procesul de producţie şi nerestituit reclamantei precum şi art. 15 din contract potrivit căruia, pentru nerespectarea în totalitate sau în parte, ori executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, se datorează daune interese.
Pârâta a declarat apel solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acţiunii, susţinând că au fost efectuate calcule de către reclamantă şi nu de către expert, recepţiile s-au făcut la societatea pârâtă, respectându-se prevederile contractuale, soluţia primei instanţe determină o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei şi că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut prin acţiune, respectiv 29.091.223,95 LIT.
Prin Decizia nr. 188 din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâtă reţinând că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, în raport de probaţiunea administrată, că în expertiza tehnică cât şi în expertiza contabilă efectuată în apel, experţii au concluzionat obligaţiile de plată ale pârâtei, cu titlu de contravaloare materii prime şi semifabricate nedecontate şi instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece reclamanta şi-a precizat acţiunea, ca urmare a expertizei tehnice.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, susţinând următoarele.
Curtea de Apel Timişoara nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă hotărâtor, constând în obiecţiile pârâtei la expertiza a căror obiective nu erau de contabilitate nu s-a aprobat efectuarea unei contraexpertize, reclamanta nu a depus acte, avizele de expediţie, listele de inventar, bilanţul contabil, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece când reclamanta a acţionat în instanţă, trebuia să aibă suma certă înregistrată în contabilitate, ori, nu era debit înregistrat în contabilitate, deoarece produsele compensatoare au fost scoase din ţară, reclamanta nefiind proprietara acestora; de asemenea, se susţine că la expertiza tehnică, calculul a fost efectuat de un angajat al reclamantei intimate, iar în expertiza tehnică se menţionează că în registrul de corespondenţă al reclamantei există goluri pe fiecare pagină, aceasta având posibilitatea să înregistreze ulterior orice act.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
- instanţa s-a pronunţat asupra cererii pârâtei de a se efectua o contraexpertiză şi pe de altă parte, SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, nu a formulat nici obiective proprii şi nici obiecţii la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D.M.;
- reclamanta a anexat acte, la cererea de chemare în judecată şi s-au efectuat două expertize, care au avut în vedere înscrisuri depuse în dosar;
- instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta, ca urmare a expertizei tehnice, şi-a precizat acţiunea pentru 30.992.088 LIT, solicitând obligarea pârâtei la plata acestei sume;
- expertiza contabilă efectuată în apel, confirmă calculul din raportul de expertiză tehnică efectuată la fond;
- împrejurarea reţinută în raportul de expertiză contabilă, că sunt poziţii necompletate în registrul de corespondenţă al reclamantei, nu are relevanţă asupra cuantumului prejudiciului constatat.
Faţă de cele de mai sus, criticile aduse nu pot fi reţinute, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3048/2005. Comercial → |
|---|
