ICCJ. Decizia nr. 3055/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2004, revizuenta SC R. SRL Bacău, prin administratori a solicitat retractarea deciziei nr. 6660 din 5 martie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție considerând-o ca nelegală, netemeinică și eronată.
în motivarea cererii se reține că nelegal a fost pronunțată o hotărâre definitivă de către Curtea de Apel București în primă instanță, cât timp aceasta era supusă căii de atac a recursului.
Temeiul invocat îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., aplicabile în opinia revizuienților, întrucât instanța de recurs a judecat fără a ține seama de probele administrate, dar și prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind potrivnică deciziei 3229 din 15 mai 2002 pronunțată de aceeași instanță.
în concluziile scrise revizuenta invocă și dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., evocând împiedicarea să se înfățișeze la judecată, cauza examinându-se în camera de consiliu.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate, cererea de revizuire apare inadmisibilă.
Calea extraordinară de atac, de retractare, revizuirea nu presupune o verificare a legalității și temeiniciei hotărârii atacate ci stabilirea unor situații care vădesc eroarea în care s-a aflat instanța când a pronunțat hotărârea.
Decizia nr. 6660 din 5 martie 2004 s-a pronunțat în condițiile modificării codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 58/2003.
Textele art. 3021și art. 308 alin. (4) C. proc. civ., stabileau sub sancțiunea anulării recursului, condițiile de formă pe care cererea trebuia să le îndeplinească acesta, fără de care instanța era considerată nelegal investită.
Fără a putea păși asupra fondului litigiului, instanța de recurs nu era în măsură să analizeze motivele de desființare sau casare a hotărârii judecătorești atacate în condițiile în care, formal cererea nu îndeplinea imperativele legii.
Astfel, niciunul dintre motivele de revizuire invocate nu sunt pertinente: instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra fondului astfel încât nu se poate discuta despre soluționarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nepronunțarea asupra unui lucru cerut.
Pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., are în vedere autoritatea de lucru judecat iar confuzia revizuentei constă în asimilarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat asupra obiectului, cauzei și părților cu dispozițiile obligatorii pe care instanța de recurs le dă în caz de casare cu trimitere.
Decizia nr. 3229 din 15 mai 2002 s-a pronunțat asupra nelegalității compunerii completului de judecată, în instanța de apel și, fără a dezlega problemele de fond ale pricinii, a trimis cauza spre rejudecare. Hotărârea astfel pronunțată a deschis calea unui al doilea ciclu procesual în cadrul aceleiași cereri de chemare în judecată.
Dispozițiile O.U.G. nr. 58/2004 prevedeau calea admiterii în principiu a recursului, drept o fază premergătoare judecății fondului care e soluționa fără citarea părților în camera de consiliu. O asemenea normă derogatorie, creată în considerarea caracterului formal al recursului, dar imperativă, nu este de natură a caracteriza împiedicarea părții de a se înfățișa la judecată, drept unul din temeiurile revizuirii. Condițiile cumulative cerute de textul pct. 8 al art. 322, împiedicarea să se înfățișeze la judecata din pricina unui eveniment mai presus de voința sa și să înștiințeze instanța despre aceasta, nu sunt aplicabile procedurilor derogării, când judecata se face fără citarea părților în camera de consiliu.
Așadar, nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei 6660 din 5 martie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3079/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3026/2005. Comercial → |
|---|
