ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. 1888 din 10 octombrie 2003, Tribunalul Suceava, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Silvică Suceava împotriva pârâtei SC F. SA Rădăuți pentru plata sumei de 3.863.462.741 lei reprezentând penalități de neachitarea în termen a facturilor emise de Ocolul Silvic Marginea.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
Prin decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că pârâta nu și-a putut îndeplini obligația de plată la termen datorită forței majore constând în calimitățile naturale dovedite cu actele de constatare depuse la dosar.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta susține că în mod greșit s-a reținut existența forței majore invocată de pârâtă în apărare și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi hotărâtoare pentru soluționarea pricinii, adresa nr. 6836 din 12 decembrie 2001 a R.N.P.
Recursul este neîntemeiat.
Primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut întrucât instanțele au stabilit în mod corect că pârâta a respectat prevederile art. 43 din contractele de vânzare - cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 18.221/2000 și nr. 13.007/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 43 din contract, în cazul unor fenomene naturale deosebite care pot constitui forță majoră potrivit legii și care determină neexploatarea parchetelor la termenele stabilite în eșalonarea tăierilor și în autorizațiile de exploatare se poate acorda prelungirea acestora de către D.S. Suceava cu o perioadă egală cu timpul necesar înlăturării efectelor negative produse de aceste fenomene în baza unui proces verbal de constatare întocmit în termen de 48 ore de la încetarea fenomenului, însușit de șeful ocolului și de delegatul consiliului local.
Pârâta a făcut dovada cazului de forță majoră cu actul de constatare întocmit la 24 septembrie 2001 și adresa Stației Hidrologice Suceava nr. 2534/2002 referitoare la precipitațiile neobișnuite și grosimea stratului de zăpadă din perioada 15 noiembrie - 31 decembrie 2001 care a determinat blocarea căilor de acces la masa lemnoasă exploatabilă.
în această situație, instanțele au reținut în mod corect că pârâta a respectat prevederile art. 43 din contract.
întrucât pârâta a dovedit existența forței majore în perioada noiembrie - decembrie 2001, s-a considerat în mod întemeiat că nu este în culpă pentru plata cu întârziere a facturilor emise de reclamantă în perioada noiembrie - decembrie 2001 și ca atare nu datorează penalitățile de întârziere.
în ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la interpretarea adresei nr. 6836 din 12 decembrie 2001 a R.N.P. se constată că este neîntemeiată întrucât din conținutul acesteia rezultă că s-a dat acordul pentru eșalonarea plății până la data de 31 martie 2002, pârâta nu putea fi însă obligată și la plata penalităților de întârziere întrucât s-a aflat într-o situație de forță majoră care o exonerează de răspundere.
Pentru aceste considerente recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată să plătească intimatei suma de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3079/2005. Comercial → |
|---|
