ICCJ. Decizia nr. 3127/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3127/2005
Dosar nr. 63/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2827 din 1 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantei SC R. SA Chitila şi a obligat-o pe pârâta SC S. SRL Ploieşti la plata sumei de 101.078.922 lei contravaloare marfă lipsă şi neachitată şi 13.864.103 lei dobândă legală.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta i-a livrat pârâtei marfă în valoare de 131.262.956 lei, în baza unui contract de livrare din care a achitat 30.184.034 lei, rămânând neachitată suma de 101.078.922 lei.
Prin Decizia civilă nr. 154/ A din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta deşi a recunoscut că datorează numai 59.000.000 lei, urmare a compensărilor făcute în trei cu intimata, prin firmele SC A. SRL Paşcani şi SC P. SRL Vaslui, aceasta nu a făcut dovada plăţilor efectuate şi acordul pentru compensările efectuate.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul obligării societăţii sale numai la plata sumei de 59.000.000 lei.
În criticile formulate, recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele:
- că greşit instanţa de apel i-a refuzat proba expertizei solicitate pentru a stabili cu exactitate situaţia de fapt şi suma datorată;
- că nu au fost luate în consideraţie probele administrate în cauză, înscrisurile depuse la dosar din care rezultă clar că suma datorată este de numai 59.000.000 lei, pe care a şi recunoscut-o şi nu 101.078.922 lei la cât a fost obligată;
- că nu s-a ţinut cont de compensările făcute între societăţile menţionate şi nu datorează nici dobânda la care a fost obligată la fond.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel, se constată că deşi instanţa de apel a reţinut în mod concret situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de livrare şi desfacere de mărfuri nr. 1055 din 25 februarie 1997, că reclamanta a livrat pârâtei produse ce nu au fost achitate integral, s-a făcut o apreciere eronată a înscrisurilor depus la dosar din care rezultă compensările dintre cele 3 societăţi enumerate şi plăţile efectuate.
Cum potrivit art. 969 şi 970 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate de acestea cu bună credinţă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia în sensul admiterii apelului pârâtei şi schimbării hotărârii instanţei de fond, admiterii în parte a acţiunii reclamantei, obligarea pârâtei la 59.000.000 lei contravaloare marfă neachitată şi la 4.185.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 154/ A din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi.
Schimbă în tot sentinţa nr. 2827 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei SC R. SA Chitila şi obligă pârâta SC S. SRL Ploieşti la plata sumei de 59.000.000 lei.
Obligă pârâta la 4.185.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC R. SA la fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3128/2005. Comercial → |
|---|
