ICCJ. Decizia nr. 3103/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3103/2005
Dosar nr. 408/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 466 din 12 martie 2004, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.L.F.T., pe care a obligat-o la plata sumei de 5.677.710 lei contravaloare chirie restantă, respingând ca neîntemeiat capătul de acţiune în daune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul şi prin Decizia civilă nr. 819 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat.
Ca urmare, reclamantul a formulat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţele au aplicat greşit legea şi nu s-au pronunţat asupra apărărilor şi dovezilor produse din care rezultă că suma de 192.784.407 lei, reprezentând chirie şi majorări legale, aferente perioadei iunie 1999 – 28 februarie 2001 şi lipsa de folosinţă pentru perioada 28 februarie 2001 – 11 februarie 2004, este datorată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică excepţia de nelegalitate a căii de atac a apelului, având în vedere valoarea litigiului care nu depăşeşte 200.000.000 lei şi dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., în redactarea urmare modificării Codului de procedură civilă, prin OUG nr. 58/2003.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 8 din OUG nr. 58/2003, care era în vigoare la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.".
În speţă, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 192.784.407 lei încât, instanţa de apel trebuia să pună în discuţia părţilor calificarea căii de atac având în vedere dispoziţiile legale precizate care se aplică şi litigiilor de natură comercială ca urmare a modificării art. 7208 C. proc. civ., prin art. 1 pct. 18 din OUG 58/2003, Titlul IV capitolul I C. proc. civ. Neprocedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre nulă încât în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., combinat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar Decizia casată şi cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea căii de atac, ca fiind recurs, în compunerea legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.L.F.T., împotriva deciziei nr. 819 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea căii de atac, ca fiind recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3102/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3106/2005. Comercial → |
|---|
