ICCJ. Decizia nr. 3128/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3128/2005
Dosar nr. 115/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.A.N., sucursala Romag Termo Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pârâta R.A. L. Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 28.740.597.347 lei cu titlu de penalităţi de întârziere a facturilor de energie termică plus cheltuieli de judecată.
Reclamanta susţine că în baza contractelor nr. 819/1999 şi nr. 847/2000 a livrat pârâtei energie termică, că cele 27 de facturi emise nu au fost achitate la scadenţă şi că pentru întârzierea la plată a calculat penalităţi conform clauzelor contractuale pe perioada aprilie 2000-februarie 2001 pe care pârâta refuză să le achite.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea numai în parte a acţiunii, pentru suma de 27.879.814.256 lei arătând că diferenţa de 860.783.068 lei rezultă din modul diferit de calcul.
Astfel, arată că plata trebuie considerată efectuată la data când banii au ieşit din contul său iar nu la data când au intrat în contul reclamantei iar scadenţa trebuie considerată la 20 de zile, respectiv la 15 zile de la primirea facturii.
La data de 13 august 2002, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.255.126.909 lei cu titlu de despăgubiri, calculate ca urmare a neacordării la timp a subvenţiei pentru categoriile defavorizate.
Pârâta susţine că o parte din preţul energiei trebuie să-l primească de la primărie pentru energia furnizată populaţiei, că autoritatea administrativă a întârziat plata subvenţiei, că acest lucru a împiedicat-o să achite facturile la timp şi că o parte din penalităţi trebuie suportate de chemata în garanţie.
Reclamanta a formulat o cerere de majorare a pretenţiilor la suma de 29.267.980.831 lei reprezentând penalităţi calculate de la 3 decembrie 2001 până la plata efectivă a facturilor.
Pe parcursul litigiului pârâta a solicitat acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor conform OUG nr. 57/2002 şi normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe însă această procedură nu s-a finalizat ca urmare a neîntocmirii documentaţiei complete.
Prin sentinţa nr. 54 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 29.267.980.831 lei cu titlu de penalităţi de întârziere plus suma de 317.374.908 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta şi s-a dispus obligarea chematei în garanţie la plata sumei de 11.255.126.909 lei cu titlu de daune plus suma de 137.196.269 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că acţiunea principală este întemeiată întrucât pârâta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă în perioada aprilie 2000- februarie 2001.
De asemenea, s-a reţinut că neplata la scadenţă a facturilor de energie termică s-a datorat parţial şi culpei chematei în garanţie care nu a decontat la termen subvenţia acordată de stat consumatorilor casnici defavorizaţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta şi chemata în garanţie.
Recurenta pârâtă susţine că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât s-a dat o interpretare greşită prevederilor contractului cu privire la modul de stabilire a penalităţilor de întârziere.
Recurenta chemată în garanţie susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa încălcând dispoziţiile OUG nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei.
Consideră că răspunderea pentru neexecutarea corespunzătoare a contractelor revine pârâtei.
Conform Hotărârii nr. 4/2004 a Consiliului Local al municipiului Drobeta Turnu Severin sectorul de termoficare din structura R.A. L. s-a transformat în SC S. SA.
Prin precizările depuse la dosar SC S. SA arată că urmare reorganizării R.A. L. reclamanta a preluat sucursala Romag-Termo Halanga a sectorului de termoficare din cadrul R.A. L. prin contractul de concesiune nr. 353 din 19 decembrie 2003 încheiat cu Consiliul Local Municipal Drobeta Turnu Severin prin care s-a concesionat reclamantei serviciul public de distribuire şi furnizare a energiei termice.
De asemenea, se precizează că prin Convenţia nr. 15534 din 24 decembrie 2003, reclamanta a aprobat scutirea de plata penalităţilor de întârziere, inclusiv a celor ce formează obiectul litigiului.
Din „Protocolul" încheiat la data de 30 aprilie 2004 de reprezentanţii reclamantei şi pârâtei cu ocazia predării-primirii activităţii de furnizare a energiei termice conform contractului de concesiune nr. 353 din 19 decembrie 2003 rezultă că în urma compensării tuturor operaţiunilor economice a rezultat că pârâta nu mai are de achitat nici o sumă de bani reclamantei.
În această situaţie, urmează să se admită recursurile şi să se schimbe sentinţa în sensul respingerii acţiunii şi cererii de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta R.A.A.N., sucursala Romag Termo Halânga, jud. Mehedinţi şi de chemata în garanţie Primăria municipiului Dr. Turnu Severin împotriva sentinţei nr. 54 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge acţiunea reclamantei R.A. de Activităţi Nucleare, sucursala Romag Termo Dr. Turnu Severin şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3127/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3136/2005. Comercial → |
|---|
