ICCJ. Decizia nr. 3636/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C. SA Slatina le-a chemat în judecată pe pârâtele SC Z. SRL și SC M.C. SRL Corabia, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate acestea la restituirea cantității de 104 tone floarea - soarelui sau la achitarea contravalorii acesteia, de 866.116.709 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâta SC Z. SRL să restituie reclamantei cantitatea de 103.892 kg floarea soarelui sau contravaloarea acesteia, de 831.136.000 lei.
A respins cererea față de pârâta SC M.C. SRL Corabia, ca neîntemeiată și a obligat-o pe pârâta SC Z. SRL la 32.354.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere actele depuse la dosar și raportul de expertiză care a concluzionat faptul că inițial pârâta SC Z. SRL Vădastra a depozitat cantitatea de 933.450 kg fizic cu un util de 936.324 kg floarea - soarelui, din care s-a predat cantitatea de 769.330 kg cu un util de 847.044 kg către SC M.C. SRL și 92.350 kg fizic cu un util de 103.892 kg către SC Z. SRL Vădastra, deși aceasta nu mai avea nici un drept asupra cantității respective de floarea - soarelui.
A reținut, totodată, și că din raportul de expertiză rezultă că valoarea cantității de 103.892 kg floarea - soarelui este 831.136.000 lei, calculul având la bază ultima factură de livrare de floarea soarelui din depozitele SC C. SA Slatina.
Prin decizia nr. 41 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC Z. SRL, împotriva sentinței mai sus menționate, confirmând hotărârea pronunțată de tribunal, ca fiind legală și temeinică.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC Z. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 - 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea celor două hotărâri, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiate.
Recurenta susține astfel că situația reținută de instanță în hotărârea criticată este nereală, pentru că nu avea cum să sporească cantitatea de 933.450 kg la 1.315 tone floarea soarelui; se bazează pe note de predare - primire care au un regim de interior și nu de transfer de marfă între proprietari; în cauză, nu există nici o factură sau un alt act de regim de transfer de proprietate, care să ateste cererea reclamantei.
Mai susține, de asemenea, că din nota de constatare a G.F.O., P.E.O. și depoziția șoferului rezultă cu certitudine că nu a ridicat nici o cantitate de floarea soarelui din silozul F.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Hotărârea criticată pronunțată de curtea de apel a fost fundamentată pe probatoriul administrat în cauză, inclusiv raportul de expertiză întocmit de expertul contabil P.I., care a concluzionat că în mod nejustificat SC Z. SRL, în perioada 3 martie - 5 martie 2000, s-a prezentat la silozul F., solicitând restituirea din custodie a cantității de 103.829 kg floarea soarelui, iar silozul F. i-a eliberat această cantitate, cu atât mai mult cu cât această cantitate era proprietatea altei societăți, și anume SC T. Craiova, în această împrejurare SC C. SA Olt fiind pusă în imposibilitate de a mai onora certificatul de depozit pentru 103.892 kg proprietatea SC T. Craiova.
De altfel, pârâta SC Z. SRL nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, care în mod corect a luat în considerare notele de predare - recepție către SC Z. SRL (dosar fond), ce dovedesc restituirea nejustificată către SC Z. SRL a cantității de 103.829 kg floarea soarelui, a cărei valoare a fost stabilită prin expertiza efectuată la suma de 831.136.000 lei.
Se reține, de asemenea, și că notele de predare recepție au fost semnate de reprezentantul pârâtei - recurente, numitul Z.G., care și-a recunoscut semnătura, iar din notele de constatare ale G.F.O. și P.E.O. nu rezultă o altă situație decât cea reținută de instanță.
în consecință, față de cele mai sus arătate, s-a reținut că pârâta SC Z. SRL nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condițiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desființarea deciziei pronunțate de curtea de apel, astfel încât aceasta a fost menținută ca fiind legală și temeinică, iar recursul pârâtei SC Z. SRL a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3643/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3606/2005. Comercial → |
|---|
