ICCJ. Decizia nr. 3652/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3652/2005
Dosar nr. 1109/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7549/2003 la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, creditoarea SC C.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T.G.C.L. SA şi cu terţul poprit B.C.R. SA, sucursala sector 4, înfiinţarea şi validarea popririi asupra sumelor pe care terţul poprit le datorează debitorului până la concurenta sumei de 37.304810 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 9 februarie 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu de instanţă şi a respins cererea creditoarei, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin încheierea de la 21 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 2516/2002, Judecătoria sectorului 3 a încuviinţat în parte executarea silită prin înfiinţarea popririi până la concurenţa sumei de 37.304.810 lei, în temeiul titlului executoriu sentinţa civilă nr. 8921 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti; că poprirea a fost înfiinţată la data de 31 octombrie 2002, dată de la care începe să curgă termenul de decidere prevăzut de art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia comercială nr. 751 din 13 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de creditoare împotriva sentinţei Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pe care a anulat-o, a admis cererea şi a validat poprirea până la concurenţa sumei de 37.304.810 lei conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8921 din 27 iunie 2002, actualizată conform art. 3712 C. proc. civ.
În motivarea acestei soluţii curtea de apel a reţinut că terţul poprit a confirmat că ultimul act de executare constând în virarea sumei de 1.000.000 lei s-a efectuat la 29 aprilie 2003 şi întrucât aceasta este data în raport de care se calculează termenul de decădere de 3 luni, cererea de validare depusă la 7 iulie 2003 nu este tardivă; pe fondul cauzei, a mai reţinut, de asemenea, că terţul poprit a dovedit rea-credinţă, întârziind executarea.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs terţul poprit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.
Recurenta-terţ poprit susţine astfel, în esenţă, că banca nu avea cum să indisponibilizeze suma în litigiu, atât timp cât societatea debitoare nu avea disponibil în cont, dar la data la care debitorul a avut disponibil în cont sumele existente au fost indisponibilizate, lucru care a fost comunicat B.E.J.
Astfel fiind, consideră că banca nu a dovedit rea credinţă ci, dimpotrivă, şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în calitate de terţ poprit conform dispoziţiilor art. 456 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Executorul judecătoresc a stăruit în realizarea creanţei în conformitate cu dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., dar terţul poprit nu s-a conformat termenului de 15 zile prevăzut de art. 456 C. proc. civ. de a comunica indisponibilizarea conturilor debitoarei, ci, dimpotrivă a întârziat în mod nejustificat îndeplinirea acestei obligaţii, dovedindu-se astfel de rea-credinţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Susţinerea recurentei în sensul că nu a putut indisponibiliza suma în litigiu determinat de faptul că debitoarea nu avea disponibil în cont nu este fondată, având în vedere că, întârziind executarea, nici la data confirmării popririi nu a consemnat sau plătit suma urmăribilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 460 alin. (3), ci a asigurat indisponibilizarea sumelor doar în limitele alimentării contului, neîndeplinirea obligaţiilor sale în raport de textele legale mai sus menţionate fiind evidentă.
În consecinţă, se reţine că în mod judicios instanţa de apel a admis cererea de validare a popririi încuviinţată prin încheierea judecătoriei, în temeiul titlului executoriu emis de tribunal, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 460 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 3711 alin. (3) şi art. 405 alin. (1) C. proc. civ. şi cum recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs fondat, în condiţiile art. 304 C. proc. civ. de natură să conducă la desfiinţarea hotărârii atacate, aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat de terţul poprit, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de terţul poprit B.C.R. SA, sucursala sector 4 Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 751 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3653/2005. Comercial → |
|---|
