ICCJ. Decizia nr. 3647/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3647/2005
Dosar nr. 10126/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 9557/2002, C.F.R. Iaşi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC D. SRL Suceava, să oblige pârâta la plata sumei de 357.412.703 lei, reprezentând utilităţi, penalităţi şi daune interese, să fie evacuată pârâta de pe terenul închiriat situat în staţia C.F.R. – Burdujeni, cu cheltuieli de judecată.
Prin cerere reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 361.293.773 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului închiriat, sumă majorată ulterior la 519.270.306 lei.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 341 din 25 februarie 2004, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 30.487.483 lei penalităţi pentru plata cu întârziere a chiriei, 10.184.677 lei penalităţi, utilităţi, la 488.737.723 lei daune interese cu 27.993.011 lei cheltuieli de judecată.
S-a dispus evacuarea şi a fost respinsă cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din probele dosarului şi recunoaşterile pârâtei că, pentru plata cu întârziere a sumelor datorate cu titlu de chirie şi utilităţi datorează sumele pretinse de reclamantă, iar pentru ocuparea abuzivă a terenului, după expirarea contractului a fost de acord cu plata daunelor.
Cu privire la reconvenţională s-a reţinut edificarea construcţiilor fără acordul reclamantei, contrar obligaţiilor asumate prin contract.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 134 din 8 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC D. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 312 pct. 5 C. proc. civ.
Se critică Decizia arătând că s-a soluţionat apelul fără a se intra în fondul pricinii.
Cererea reconvenţională în raport de dispoziţiile art. 9 lit. h) din contractul şi de dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ., trebuia admisă.
Evacuarea sa de pe teren lasă fără rezolvare problema titularului dreptului de proprietate asupra bugetului în suprafaţă de 64,54 mp, art. 9 lit. j) din contract se referă la transferări din interiorul clădirilor preexistente.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Între părţi, la data de 1 august 1998 s-a încheiat contractul de închiriere, pentru suprafaţa de 60 mp. – poz.1 obiect B.
La capitolul „Obligaţiile locatorului" în art. 9 lit. j) se prevede că „sunt interzise fără aprobarea scrisă a locatorului, transformările de orice natură în interiorul şi exteriorul clădirii, construcţia de noi clădiri sau adaosuri la cele existente. În cazul nerespectării acestei condiţii construcţiile şi adaosurile vor putea fi înlăturate de locator pe cheltuiala locatarului sau vor putea fi reţinute de locator fără despăgubiri".
Prevederile respective sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 494 C. civ. Construcţiile edificate de pârâtă fără acordul scris al „locatorului", potrivit înţelegerii pot fi înlăturate de acesta pe cheltuiala locatarului sau pot fi reţinute de locator „fără despăgubiri". Dispoziţiile art. 9 pct. 1 nu se referă la construcţiile edificate de locatar ci la cele existente în momentul încheierii contractului care trebuiesc predate în „stare bună, pe bază de proces verbal încheiat cu locatorul".
În raport de obligaţiile asumate prin contract de către locatar, instanţele dispunând evacuarea acestuia nu aveau a se preocupa de titularul dreptului de „proprietate" cu privire la construcţii. În cauză nu este vorba de reparaţii ce cad în sarcina locatarului pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 1447 – 1449 C. civ. ci de „construcţii".
Prin cererea reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 599.270.306 lei, reprezentând contravaloarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea acesteia.
În mod corect, instanţele aşa cum s-a arătat, în raport de obligaţiile asumate de pârâtă prin dispoziţiile art. 9 lit. j) din contract de a construi numai cu „acordul scris al locatorului" a respins cererea reconvenţională, fiind lipsită de temei afirmaţie făcută de recurentă prin motivele de recurs, în sensul „necercetării fondului" pricinii.
Pentru motivele arătate, reţinând legalitatea deciziei recurate s-a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 134 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3646/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Comercial → |
|---|
