ICCJ. Decizia nr. 3661/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3661/2005
Dosar nr. 1096/2005
Şedinţa de la 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 5495/2002, reclamanta SC K. SRL Slatina, a chemat în judecată pe pârâta B.N.P. R.R., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.307 dolari S.U.A., contravaloarea în lei, la data efectuării plăţii, reprezentând diferenţa lucrărilor efectuate de aceasta în sumă de 50.666 dolari S.U.A. şi cea plătită de pârâtă, 44.358 dolari S.U.A.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de antrepriză la 12 octombrie 1993, prin care reclamanta s-a obligat să execute sediul biroului notarial pentru pârâtă.
În luna octombrie 1999, pârâta, unilateral, a reziliat contractul de antrepriză, întrucât construcţia nu a fost predată la data de 1 august 1999.
Reclamanta a mai susţinut că pârâta a solicitat Judecătoriei Slatina efectuarea unei expertize tehnice, pe baza unei cereri de asigurare de dovezi, cerere ce a fost admisă şi prin care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către expert M.L., raport din care rezultă stadiul lucrărilor efectuate de reclamantă. De asemenea, din raportul întocmit rezultă faptul că reclamanta a fost nevoită să amâne începerea lucrărilor pentru curăţarea locului de gunoaie, precum şi din cauza întârzierii obţinerii autorizaţiei de construire până la 7 decembrie 1998.
Prin sentinţa nr. 2070, pronunţată la data de 16 decembrie 2003, Tribunalul Olt, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC K. SRL Slatina şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta B.N.P. R.R., obligând reclamanta la plata sumei de 277.701.616 lei, către pârâtă, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta a făcut dovada neexecutării în totalitate a lucrărilor de construcţie la care s-a obligat reclamanta prin contractul de antrepriză încheiat la 12 octombrie 1998, iar valoarea acestora este de 274.166.401 lei, la care se adaugă şi contravaloarea cheltuielilor suplimentare în cuantum de 4.015.892 lei pentru finalizarea lucrărilor.
S-a mai reţinut că în ceea ce priveşte despăgubirile constând în contravaloarea chiriei plătite pentru spaţiul în care a funcţionat, acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu există un raport de cauzalitate, imobilul urmând a fi predat în stadiul nefinisat.
În ceea ce priveşte acţiunea reclamantei instanţa a considerat că este neîntemeiată, în condiţiile în care s-a constatat prin expertizele tehnice efectuate în cauză că pârâta a plătit valoarea lucrărilor executate până la data sistării acestora.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Olt a declarat apel, în termen legal, atât reclamanta cât şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 475 din 3 decembrie 2004, a admis apelul reclamantei SC K. SRL Slatina şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea şi a respins cererea reconvenţională. A obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 6.307 dolari S.U.A. la data efectuării plăţii, reprezentând diferenţă preţ lucrări. Apelul pârâtei B.N.P. R.R. a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta B.N.P. R.R., întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea, stufoasă, a recursului se invocă, în rezumat, următoarele:
1. Instanţa de apel a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcţii cu încălcarea prevederilor art. 112, 132 şi 292 pct. 1 C. proc. civ., întrucât reclamanta a arătat în acţiunea introductivă că înţelege să-şi dovedească pretenţiile cu înscrisuri şi cu raportul de expertiză al expertului M.L., iar la termenul din 1 noiembrie 2002 apărătorul reclamantei, la întrebarea expresă a instanţei de fond, a răspuns că nu are alte probe de solicitat.
2. Experta A.M., încălcând prevederile art. 206 C. proc. civ., s-a deplasat la locul situării imobilului înainte de a depune jurământul şi a efectuat măsurători incomplete.
3. Instanţa de apel, cu aplicarea greşită a legii, în înţelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a acordat eficienţă juridică raportului de expertiză întocmit de expert M.L. „la un moment cu mult anterior şi evident în afara cadrului prezentului proces".
4. Instanţa de apel a ignorat nejustificat cererea pârâtei de a se cere experţilor OG şi A.M. să-şi pună de acord concluziile şi cea de a se efectua o nouă expertiză tehnică de către alţi experţi.
5. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1484 C. civ., acordând reclamantei cu 81.442.337 lei peste suma de 700.000.000 lei stipulată de părţi prin contract.
6. Instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare şi dovezi administrate: neaudierea martorului ing. M.L., nepronunţare pe expertiza întocmită de S.G., ignorarea planşelor faţa color, neanalizarea centralizatoarelor de consumuri de materiale emanând de la reclamantă şi care contrazic raportul de expertiză întocmit de M.L.
7. Curtea de Apel Craiova greşeşte când afirmă că nu poate reţine reclamantei vre-o culpă contractuală pentru nepredarea construcţiei la termenul stipulat în contract.
8. Curtea de apel nu s-a mai pronunţat asupra cererii reconvenţionale şi, în mod greşit, a arătat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată cerute de ea.
9. Soluţia instanţei de apel este în contradicţie chiar cu poziţia reclamantei care a fost de acord prin întâmpinarea la apel cu admiterea acţiunii reconvenţionale pentru suma de 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităţilor de întârziere pentru lucrările neexecutate.
10. A solicitat punctul de vedere al expertului T.A. şi depune raportul acestuia care ajunge la valori apropriate celor din expertiza efectuată de OG
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiat sub următorul aspect, invocat la pct. 9 din motivele de recurs şi care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Instanţa de apel, în mod greşit, nu s-a pronunţat asupra poziţiei reclamantei, care rezultă din întâmpinarea formulată de aceasta la apelul pârâtei, în sensul recunoaşterii împrejurării că datorează pârâtei suma la 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităţilor de întârziere pentru lucrările contractate şi neexecutate, ori urmare acestei poziţii, cererea reconvenţională a pârâtei apărea ca întemeiată în parte, sub acest aspect.
Faţă de acestea recursul pârâtei apare ca întemeiat sub acest aspect şi urmează a fi admis, modificându-se în parte Decizia atacată în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei şi schimbării, tot în parte, a sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii în parte a acţiunii reconvenţionale şi obligării reclamantei la plata sumei de 4.015.892 lei penalităţi de întârziere şi la partea corespunzătoare din cheltuielile de judecată. Urmează a fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Celelalte motive invocate în recursul pârâtei sunt nefondate:
1. Instanţa de apel în mod corect a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcţii, având în vedere că o asemenea cerere de probaţiune a fost formulată prin chiar declaraţia de apel, în conformitate cu prevederile art. 295 alin. (2) C. proc. civ.
2. Chiar dacă expertul tehnic a efectuat măsurătorile şi determinările necesare expertizei anterior depunerii jurământului, prevăzut de art. 206 C. proc. civ., raportul de expertiză a fost întocmit şi prezentat instanţei după depunerea jurământului (încheierea din data de 1 octombrie 2004) acoperindu-se astfel acest viciu. Mai mult pârâta nu a învederat şi nu a dovedit o vătămare a sa prin efectuarea măsurătorilor de către expert anterior depunerii jurământului.
3. – 4. – 7. Motivele invocate la pct. 3, 4 şi 7 nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate ci de netemeinicie şi de apreciere a probelor, ori asemenea aspecte nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea recursului, cale extraordinară de atac.
5. Instanţa de apel nu a încălcat prevederile art. 1484 C. civ. şi nu a acordat reclamantei o sumă ca preţ superioară celei stabilite prin contractul de antrepriză de către părţi ci a acordat echivalentul în lei a sumei stabilite în contract în dolari S.U.A.
6. Nici motivul privitor la nepronunţarea instanţei de apel asupra unor mijloace de apărare şi dovezi administrate nu este întemeiat pe de o parte pentru că asupra unor instanţe, deşi nu le-a analizat distinct, s-a pronunţat implicit, dând valoare probelor contrare, iar, pe de altă parte „cea mai mare a probelor enumerate de recurentă la acest punct, nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză.
8. Curtea de apel s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale în sensul că a respins-o în totalitate şi, drept urmare, pe bună dreptate a apreciat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, aceste motive rămânând, faţă de soluţia instanţei, fără obiect.
În prezentul recurs fiind admisă, în parte, cererea reconvenţională a pârâtei, urmează să-i fie acordate, proporţional şi cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
10. Nici acest motiv de recurs nu este fondat, el întemeindu-se pe o expertiză efectuată în afara cadrului procesual al prezentei cauze (extrajudiciar).
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul şi să modifice în parte Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul B.N.P. R.R., împotriva deciziei nr. 475 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, modifică Decizia atacată în sensul că admite în parte apelul pârâtei, schimbă în parte sentinţa nr. 2070 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Olt, în sensul că admite în parte cererea reconvenţională şi obligă reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de 4.015.892 lei penalităţi de întârziere şi la 564.707 lei, taxă timbru la fond şi în apel.
Obligă intimata reclamantă către recurenta pârâtă la 188.236 lei taxă timbru în recurs.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3665/2005. Comercial → |
|---|
