ICCJ. Decizia nr. 3653/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3653/2005
Dosar nr. 1317/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC U.R. SA, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.N.L.O. Târgu Jiu, să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat „Convenţie", înregistrat la reclamantă la 16 februarie 2004 şi la pârâtă în aceeaşi dată.
În subsidiar se cere anularea acestui act juridic.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că, la încheierea convenţiei s-au încălcat prevederile art. 948 C. civ., lipsind consimţământul reclamantei, prin semnarea actului doar de către directorul general al societăţii.
Se mai susţine şi că s-a produs vicierea consimţământului reprezentantului unităţii reclamante, acesta fiind indus în eroare prin folosirea de către societatea pârâtă a unor mijloace viclene pentru semnarea convenţiei.
Tribunalul Alba, prin sentinţa comercială nr. 482 din 16 septembrie 2004, a respins acţiunea reclamantei apreciind că actul este semnat de reprezentantul societăţii şi reclamanta cunoştea condiţiile de atribuire a achiziţiilor publice neîncălcându-se dispoziţiile art. 948 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că instanţa a omis să analizeze convenţia părţilor prin prisma dispoziţiilor art. 948 C. civ., având în vedere că reclamanta trebuia reprezentată conform art. 139 din contractul colectiv de muncă şi de directorul economic.
Se mai arată că renunţarea la o creanţă de 30 de miliarde a fost obţinută prin dol şi violentă în condiţiile în care directorul general a semnat actul adiţional prin care s-a prelungit contractul de livrare role ghirlande pentru lunile februarie-martie 2004 deşi rezultatul licitaţiei pentru achiziţii publice nu fusese comunicat până la 4 februarie 2004. Este invocată ameninţarea reclamantei cu lipsirea de comenzi.
Curtea de Apel Alba, prin Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând că directorul economic are doar atribuţii de administrare curentă internă nefiind înregistrat ca administrator la R.C., astfel că nu i se pot atribui puteri de reprezentare.
Cu privire la lipsa hotărârii C.A., această hotărâre este un act intern a cărei lipsă nu poate fi opusă terţilor, iar convenţia şi-a produs efectele juridice în temeiul art. 35 alin. (3) din decretul Lege 31/1954.
Nici nulitatea relativă nu se poate reţine întrucât nu s-a dovedit folosirea unor mijloace viclene sau a ameninţărilor.
Cu privire la condiţionarea renunţării la pretenţiile băneşti de atribuirea contractelor de achiziţii publice, instanţa de apel a apreciat că reclamanta a avut reprezentarea modului în care pot fi încheiate legal aceste contracte şi cunoştea că nu depindea de voinţa pârâtei să ofere o asemenea contra prestaţie.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că există nulitate absolută a convenţiei pentru că potrivit legislaţiei financiar contabile şi a statutului, actul trebuia semnat şi de directorul economic care asigura controlul financiar preventiv.
Recurenta arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 2 din O.M.F. 522/2003 şi art. 129 din Contractul colectiv de muncă, iar statutul societăţii este înregistrat la R.C. şi este opozabil erga omnes.
Se mai arată că scopul încheierii convenţiei nu a fost atribuirea contractelor prin încredinţarea directă unităţii şi este complet inechitabilă concesia de a renunţa la peste 28 de miliarde lei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Actul atacat pentru lipsa consimţământului a fost semnat de reprezentantul legal al societăţii astfel cum este înregistrat acesta la R.C.
Nu se poate adăuga un alt reprezentant, astfel cum interpretează reclamanta invocând reglementări care chiar dacă trebuie respectate de societate în gestiunea sa internă, nu pot fi opuse în raporturile cu terţii ca nefiind îndeplinite.
În ceea ce priveşte caracterul inechitabil al consecinţelor încheierii convenţiei atacate, instanţele nu au fost investite cu acest motiv de analiză a convenţiei şi ceea ce excede fondului nu poate fi analizat în recurs.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 6/ A din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3654/2005. Comercial → |
|---|
