ICCJ. Decizia nr. 3715/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4550 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamantei S.I.F. T. SA, cu sediul în Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA cu sediul în Cluj Napoca, s-a dispus anularea punctului 2 din hotărârea A.G.A. pârâtei din data de 8 mai 2003 și pârâta a fost obligată la 106.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (1)-(3) din Legea 31/1990 la momentul convocării A.G.E.A. din 8 mai 2003, nici una din modalitățile de convocare prevăzute de lege.
Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 1024 din 30 martie 2004, a admis cererea reclamantei și a dispus completarea dispozitivului sentinței tribunalului în sensul că a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 8 mai 2003.
Prin decizia civilă nr. 400 din 5 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii din 30 martie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca tardivă cererea reclamantei pentru completarea dispozitivului sentinței nr. 4550 din 22 octombrie 2003; a admis apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantei pentru anularea hotărârii A.G.A. din 8 mai 2003; s-a respins cererea de aderare la apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului, formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov.
S-a reținut în considerentele deciziei că în mod greșit instanța de fond a anulat hotărârea A.G.E.A., întrucât toate acțiunile societății, sunt nominative, situație în care devin incidente dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care raportate la art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, permit convocarea prin scrisoare simplă sau prin afișare.
în ceea ce privește cuprinsul convocatorului, acesta coincide cu punctele dezbătute pe ordinea de zi, în legătură cu amenajările piscicole T. și M.
Excepția de nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 al ministrului agriculturii a fost respinsă pe considerentul că ordinul a fost dat în aplicarea Legii nr. 192/2001.
împotriva acestei decizii, reclamanta S.I.F. T. SA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinare, intimata SC P.C. SA, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu motivarea că hotărârea A.G.E.A. din 8 mai 2003, a fost dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și a ordinului din 10 aprilie 2003 dat în aplicarea Legii nr. 192/2001.
în primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, raportat la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că decizia instanței de apel nu este motivată.
Critica nu este întemeiată.
în considerentele deciziei s-a reținut că față de respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, pe cale de consecință se va respinge cererea de aderare la apelul pârâtei, cerere formulată de reclamantă.
A invocat recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, raportat la art. 105 C. proc. civ., că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, care prevede judecarea cererii în camera de consiliu.
Nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 cererea de anulare a hotărârii A.G.E.A. se judecă în Camera de Consiliu.
în speță, decizia atacată a fost pronunțată în ședința publică, însă textul nu prevede expres nulitatea hotărârii în cazul judecării cererii de anulare în ședință publică, așa încât partea care invocă că i s-a pricinuit o vătămare trebuie să facă dovada că aceasta nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Cum recurenta nu a făcut aceste dovezi conform dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., este nefondată critica ce vizează acest aspect.
A susținut recurenta că în mod nelegal instanța de apel a reținut că ședința A.G.A. din 8 mai 2003 a fost convocată cu respectarea legii, cât timp convocatorul nu a fost publicat. Că deși s-a reținut de instanță că ședința a fost convocată în condițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu s-a avut în vedere redactarea dată acestui text prin Legea nr. 161/2003 care prevede că se poate face convocarea și prin scrisoare recomandată numai dacă actul constitutiv permite această modalitate de convocare.
Ori, actul constitutiv al apelantei pârâte nu reglementează această modalitate de convocare a ședinței A.G.A.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, republicată întrucât nu există o înțelegere expresă a acționarilor și aceasta nu rezultă din partea persoanei care reprezintă legal societatea.
Nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 "dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea adunării generale poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite prin scrisoare simplă expediată cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii adunării, iar potrivit alin. (5), convocarea poate fi făcută prin afișare la sediul societății.
Aliniatul 6 al aceluiași articol prevede că modurile de convocare prevăzute la alin. (4) și (5) nu pot fi folosite, dacă sunt interzise prin actul constitutiv al societății sau prin dispoziții legale.
Cum în speță toate acțiunile societății sunt nominative, iar actul constitutiv nu interzice convocarea prin scrisoare simplă sau prin afișare, în mod corect instanța de apel a stabilit ca fiind legală convocarea intimatei realizată prin scrisoare simplă potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta a susținut că în raport de dispozițiile hotărârii A.G.A., prin care pârâta transfera cu titlu gratuit active ale acesteia, în cuprinsul convocatorului era necesar să fie menționate bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social al SC P.C. SA Cluj Napoca.
Nici acest motiv nu este întemeiat cât timp cuprinsul convocatorului este identic cu punctele dezbătute pe ordinea de zi astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la 8 mai 2003 cu ocazia ședinței A.G.A., unde sunt menționate amenajările piscicole T. și M.
în ultimul motiv de recurs, s-a susținut că instanța de apel a respins în mod greșit excepția de nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 al ministrului agriculturii ce a fost emis cu depășirea puterii dată de Constituție și de Legea nr. 192/2001, prin forțarea transferului unor amenajări piscicole din patrimoniul unei societăți comerciale, și nu din patrimoniul A.D.P. către C.N.A.F.P.
Că ceea ce putea transmite A.D.S. - ul către C.M.A.F.P. erau numai acțiunile emise de intimata pârâtă și nu activele (amenajările piscicole) care erau proprietatea acesteia din urmă.
Motivul de recurs nu este întemeiat.
Potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 192/2001, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, "amenajările piscicole nominalizate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea sunt amplasate se vor prelua cu titlu gratuit de către C.N.A.F.P., prin protocol de predare-primire de la A.D.S.".
în vederea aplicării acestei dispoziții legale a fost emis de ministrul agriculturii ordinul din 10 aprilie 2003, care cuprinde în anexa 1 aceste amenajări piscicole.
în raport de aceste prevederi din actele normative menționate, în mod corect instanța de apel a respins excepția de nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 al ministrului agriculturii, întrucât amenajările piscicole fiind preluate cu titlu gratuit de către C.N.A.F.P., puteau fi transferate către aceasta prin hotărârea A.G.A. din 8 mai 2003.
Recurenta a depus la dosar o cerere în care a precizat că prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni din 3 septembrie 2004, a înstrăinat pachetul de acțiuni deținut de intimata pârâtă către SC T.P. SRL Greaca și a solicitat introducerea în cauză a acestei societăți.
în raport de acest act depus de recurentă se constată că aceasta nu mai are interes în soluționarea litigiului, iar cererea formulată la termenul de azi de reprezentantul SC T.P. SRL Greaca a fost respinsă ca fiind inadmisibilă în această fază procesuală.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3717/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3725/2005. Comercial → |
|---|
