ICCJ. Decizia nr. 3711/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 356 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL și pârâta SC W.G.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 627.596.682 lei contravaloare facturi și la 142.069.833 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că puii livrați de reclamantă au fost corespunzători din punct de vedere calitativ, iar mortalitatea acestora se datorează culpei pârâtei care nu a asigurat condiții optime pentru îngrijirea lor, situație de fapt ce rezultă din actele dosarului coroborate cu expertizele efectuate în cauză și însușite de instanță.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 474 din 21 iunie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte și pe fond a redus obligația de plată a pârâtei de la 627.596.682 lei la 134.722.237 lei, reprezentând contravaloare pui livrați și la 115.750.000 cheltuieli de judecată; a obligat intimata la 125.050.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în considerentele deciziei că raportul de expertiză contabilă însușit de instanță a avut în vedere pe lângă cele patru facturi pretinse în acțiune și pe cea din 8 mai 2000, deși reclamanta nu și-a completat acțiunea ulterior. Că din cele patru facturi rezultă livrarea a 127.147 pui și nu 160.350 pui cum s-a reținut.
Expertul contabil, din eroare a inclus în calcul și contravaloarea gratuităților de 2 % și a stabilit că reclamanta a livrat 160.350 bucăți pui.
Referitor la expertiza zootehnică instanța de fond nu a verificat buletinele de analiză depuse de pârâtă emise de I.P. după verificarea cadavrelor de pui de găină prezentate de pârâtă, care au confirmat că bolile de care sufereau puii proveneau din modul în care au fost selectate ouăle pentru incubator și astfel nu putea fi reținută culpa pârâtei.
în raport de aceasta, mortalitatea înregistrată era de 28 %, respectiv un număr de 37.789 pui morți din cantitatea totală de 127.147 pui livrați de reclamantă.
S-a reținut că raportul de expertiză B., este contradictoriu, în sensul că deși inițial a reținut culpa reclamantei de a nu fi expertizat săptămânal puii și încărcătura fungică pe fiecare probă de pui, ulterior stabilește culpa pârâtei în neasigurarea condițiilor corespunzătoare de creștere.
împotriva acestei decizii reclamanta SC S.T. SRL cu sediul în Comuna Păulești, județ Prahova a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greșit s-a reținut că instanța de fond i-a acordat o sumă mult mai mare decât cea pretinsă întrucât nu ar fi solicitat majorarea pretențiilor. Că prin acțiune a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 627.596.682 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de cinci facturi, dar dintr-o eroare au fost menționate numai patru facturi.
S-a susținut că expertul contabil nu a evaluat și "puii livrați cu titlu de gratuitate" conform art. 10 din contract, așa cum de altfel rezultă și din conținutul facturilor care se referă la livrarea unei cantități de 157.147 pui pretinsă prin acțiune.
A invocat recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că expertul zootehnic a înlăturat nejustificat buletinele de analiză, că nu a ținut cont de mortalitatea de peste 28 % în rândul puilor livrați, că a eludat culpa reclamantei și nu a coroborat raportul său de expertiză cu cel întocmit de T.O.".
Că din cele 7 buletine de analiză emise de I.P., numai unul singur indică drept sursă a puilor morți pe recurentă, iar la puii de 3 zile mortalitatea a fost de 0,04 %, deci cu mult sub baremul minim admis.
Procentul de mortalitate de 28 % ce apare în două adrese emise de SC A.I.R., menționează pe de o parte ca furnizor nu numai pe recurentă, dar și SC C. SA, iar pe de altă parte opinia expertului nu a fost exprimată ca o constatare imputabilă recurentei, așa cum s-a reținut.
Mai mult, scrisoarea lui T.O. adresată la 30 iunie 2000 intimatei indică drept cauză a mortalității puilor prezența ochratoxinei în hrana puilor care nu îi este imputabilă recurentei.
Expertul zootehnic a precizat că procentul de ecloziune la ouăle introduse la incubat de către recurentă se situează deasupra celui minim admis de lege de 72 %, deci nu i se poate reține nici o culpă recurentei reclamante.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
Părțile au încheiat contractul din 14 aprilie 2000, în baza căruia reclamanta în calitate de furnizor s-a obligat să livreze pârâtei în calitate de beneficiar pui de o zi în cantitățile și la termenele stabilite în graficul de livrare, prețul fiind de 5.000 lei /cap plus T.V.A.
Facturile emise de reclamantă în valoare totală de 627.596.692 lei au fost acceptate de pârâtă prin semnarea lor de către reprezentantul legal al acesteia.
Pârâta a achitat parțial contravaloarea acestora și a refuzat plata diferenței invocând că marfa livrată nu a fost corespunzătoare calitativ ceea ce a dus la un procent de mortalitate a puilor foarte ridicat.
în acest context reclamanta a formulat litigiul dedus judecății prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 627.596.682 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise și refuzate la plată de către pârâtă.
Este adevărat că reclamanta a menționat în acțiune numai patru facturi emise la 11 mai 2000, 2 iunie 2000, 10 iunie 2000 și 19 iunie 2000, dar a solicitat obligarea pârâtei la 627.596.682 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea a aproximativ 158.000 pui livrați, deci și cei expediați cu factura din 8 mai 2000, care dintr-o eroare nu a fost menționată în acțiune.
Cantitatea de pui livrați cu cele patru facturi a fost de 127.147 pui, iar diferența de până la aproximativ 158.000 pui se referă tocmai la factura emisă la 8 mai 2000, pentru cantitatea de 30.000 pui.
Situația de fapt este confirmată și de expertul contabil, care a reținut că reclamanta a livrat pârâtei cantitatea de 160.350 pui de o zi pentru care s-au întocmit cinci, facturi în valoare de 940.164.445 lei, din care s-a achitat suma de 312.567.763 lei și a rămas o diferență de 627.596.682 lei pretinsă în mod justificat în litigiul dedus judecății.
Potrivit art. 10 aliniat final din contract, furnizorul se obligă să asigure 2 % gratuități.
Critica recurentei în sensul că expertul contabil nu a luat în calcul puii livrați cu titlu de gratuitate așa cum a reținut instanța este întemeiată.
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că la stabilirea sumei datorate de pârâtă, reprezentând contravaloarea puilor s-a avut în vedere numai numărul de pui livrați efectiv de reclamantă, fără a fi incluși și cei livrați cu titlu de gratuitate potrivit art. 10 aliniat final din convenția părților.
Pe de altă parte, intimata - pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă pe care însă l-a contestat ulterior prin cererea de apel formulată împotriva hotărârii instanței de fond.
Referitor la buletinele de analiză întocmite de I.P., în mod corect expertul zootehnic B. și instanța de fond nu le-au avut în vedere la stabilirea corectă a situației de fapt.
Astfel, acestea nu sunt complete în sensul că, nu conțin note de însoțire a probelor semnate de medicul unității, obligatorii conform legislației sanitar - veterinare în vigoare.
Pe de altă parte numai într-un singur buletin de analiză s-a menționat că probele au fost recoltate din loturile livrate de reclamantă, dar procentul de mortalitate de 0,04 % este cu mult sub limita legal admisă.
în ceea ce privește procentul de mortalitate de 28 % în rândul puilor livrați, de recurentă, în mod greșit s-a reținut de instanța de apel culpa acesteia.
Astfel, în concluziile raportului de expertiză zootehnică întocmit de expert B. la care intimata - pârâtă nu a formulat obiecțiuni, s-a reținut că procentele de ecloziune din total ouă introduse și cele fecundate sunt de 81,16 % și respectiv 90,57 %, ambele situate deasupra minimelor admise de 72 % și respectiv 80 %. Că a existat un regim corespunzător de incubație și o calitate superioară a ouălelor.
Raportul de expertiză se coroborează cu actul din 30 iunie 2000, respectiv o scrisoare expediată de T.O., reprezentantului intimatei C.I. în urma examinării unor loturi de păsări în vârstă de circa 20 de zile în care se menționează prezența substanței numită "ochratoxina" și i se recomandă schimbarea hranei puilor și găsirea unui alt furnizor de hrană.
La puii mai mici se fac câteva observații în legătură cu îngrijirea lor.
Din act rezultă cu certitudine că moartea puilor s-a datorat hranei administrate acestora de către pârâtă, deci culpa acesteia reținută de altfel în mod corect și de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel ce se va modifica în sensul că, se va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, ce se va menține.
Conform art. 274 C. proc. civ., intimata - pârâtă a fost obligată la 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3709/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3712/2005. Comercial → |
|---|
