ICCJ. Decizia nr. 3748/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta O.S.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SRL, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 109.500.000 lei actualizată la 132.630.130 lei, reprezentând plată avans pentru procurare de materiale.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la 6 august 2001, a încheiat cu pârâta contractul de execuție prin care aceasta s-a obligat să execute construcția conform planului general și a proiectului de execuție, care viza de fapt numai partea de fundație și placa la cota 0, la prețul de 105.000.000 lei. A mai arătat că, la propunerea pârâtei, materialul ce urma a fi încorporat în lucrarea de fundație și placa la cota 0, să-l procure pârâta dar nu cu banii dați de reclamantă, în avans. în acest sens, a menționat că la data de 1 august 2001, a înmânat pârâtei prin reprezentantul său M.D., suma de 55.000.000 lei, în vederea achiziționării a 12 cife de beton, iar la 10 septembrie 2001 suma de 12.000.000 lei pentru 10 cife beton și 9.500.000 lei pentru achiziționarea cantității de 1.000 kg fier beton, în total suma de 109.500.000 lei, iar pârâta nu a înțeles să procure materialele respective.
A mai precizat că întrucât pârâta nu a respectat contractul de execuție care a avut ca termen 21 octombrie 2001 și nici nu a procurat materialele pentru care a plătit în avans suma de 109.500.000 lei, a procedat la rezilierea contractului.
Reclamanta nu a precizat temeiul de drept al acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2678 din 14 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta O.S.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.R. SRL Galați, ca nefondată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.500.000 lei către pârâtă. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că înscrisurile prezentate de pârâtă fac dovada că aceasta a respectat angajamentul de a achiziționa beton și fier beton în limita înțelegerii părților.
împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanta a declarat apel criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin motivele de apel reclamanta a arătat următoarele:
- condica de evidență a betoanelor este un act contestat de părți, iar înscrisul intitulat "antemăsurătoare" prezentat de pârâtă ca probă este o anexă a proiectului de execuție și reprezintă un calcul estimativ al cantităților de materiale ce urmează a fi folosite la constituirea obiectivului;
- expertiza contabilă efectuată în cauză corect a arătat că înscrisurile pârâtei prezentate ca probă nu au temei legal;
- betonul folosit la executarea lucrării a fost achiziționat de către reclamantă de la terți sau executat în regie proprie, conform condicii de evidență a betoanelor și altor acte doveditoare ce se vor prezenta, aspecte neavute în vedere de către instanța de fond.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 57/ A pronunțată la data de 16 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea în esență că reclamanta apelantă nu a făcut nici o dovadă care să confirme nerespectarea înțelegerii de către pârâtă, nu a făcut dovada cu acte că a procurat betoanele și a semnat procesul verbal de control al calității lucrărilor încheiat de I.S.C. fără nici o obiecție.
împotriva acestei decizii a formulat motive de recurs reclamanta O.S.M., în temeiul art. 304 pct. 10 și 11 (în prezent abrogat) al Codului de procedură civilă, susținând, în esență următoarele:
- instanța de apel nu a analizat toate înscrisurile cu care se făcea dovada procurării materialelor de la terți, ceea ce însemna că n-au fost livrate de pârâtă;
- instanța a interpretat eronat probele aflate la dosar, în special documentul intitulat "condica de evidență a betoanelor turnate", despre care reține că este semnat și confirmat de angajatul reclamantei, deși nu existau dovezi în acest sens;
- pârâta nu a dovedit expedierea mărfurilor și primirea de către reclamantă, factura depusă la dosar nefiind semnată de aceasta, Curtea pronunțând o hotărâre nelegală și sub acest aspect.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că între părți s-a încheiat contractul de execuție nr. 13/2001, potrivit căruia SC C., urma să execute o construcție conform planului general și a proiectului de execuție care viza doar fundația și placa de beton la cota 0.
în executarea acestui contract, reclamanta a achitat societății de construcții un avans de 109.500.000 lei pentru procurarea de materiale dar, susținând că aceste materiale nu i-au fost predate a solicitat restituirea avansului actualizat, în sumă de 132.630.130 lei, ceea ce a generat litigiul de față.
Instanțele au respins pretențiile reclamantei reținând că pârâta a dovedit livrarea betonului și înlăturând concluziile expertizei dispuse cu motivarea că experții n-au răspuns obiectivelor stabilite și au depășit atribuțiile, făcând interpretări ale înscrisurilor prezentate.
Printr-un prim motiv de recurs reclamanta a susținut că instanțele n-au analizat înscrisurile prezentate de aceasta din care rezultă că, neprimind materiale de la societatea pârâtă a fost nevoită să achiziționeze beton de la alți furnizori.
Această susținere nu poate fi reținută deoarece achiziționarea materialelor de construcție de la un alt furnizor nu exclude primirea betonului de la pârâtă așa cum aceasta a dovedit.
într-adevăr, la dosarul cauzei s-a depus o copie a "condicii pentru evidența betoanelor turnate" la construcția aparținând reclamantei din care rezultă modul în care s-au efectuat lucrările de betoane, conform contractului în intervalul 20 august - 31 octombrie 2001, supravegherea turnării fiind confirmată sub semnătură de responsabilii șantierului respectiv.
Acest document se coroborează cu avizele de însoțire a mărfii și facturile fiscale depuse la dosar (dosarul de fond), situație în care instanțele au fost îndreptățite să rețină îndeplinirea obligației ce-i revenea societății pârâte.
Recurenta a mai susținut că instanțele au dat o greșită interpretare documentației numită "condica de evidență a betoanelor" dar nici această susținere (ce constituie cea de a doua critică) nu poate fi primită deoarece copia documentului este certificată de reprezentantul pârâtei, iar firma S. Galați este furnizorul betonului către constructor, neexistând motive ca instanța să pună la îndoială conținutul acestui act.
în fine, recurenta a contestat și facturile prezentate de societatea de construcții, susținând că n-au fost semnate de primitor dar semnăturile s-au aplicat pe documentele de livrare și nu pe factura ce reprezintă documentul contabil.
în consecință, instanțele au reținut în mod corect că societatea pârâtă a folosit cantitatea de materiale pentru care a primit avansul, instanța de apel subliniind și faptul că reclamanta a semnat, fără obiecțiuni, procesul verbal de control al calității lucrărilor încheiat de I.S.C.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4088/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3751/2005. Comercial → |
|---|
