ICCJ. Decizia nr. 3719/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 3716 din 16 martie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC K. SA și s-a respins cererea reclamantei A.P.A.P.S., împotriva pârâtei SC E. SA cu sediul în București, astfel cum a fost modificată, constatând prescris dreptul la acțiune; s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta R.H. cu sediul în Austria.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 405 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
S-a reținut în considerentele deciziei că intimata SC K. SA nu are calitate procesuală activă, întrucât nu este parte în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni.
în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare, acesta s-a încheiat între fostul F.P.S. și SC F.H.P. SRL București la 5 noiembrie 1998, iar ulterior prin acte adiționale cumpărătorul inițial a fost înlocuit, intimata SC E. SA București fiind ultimul debitor, potrivit actului adițional din 19 mai 2003.
Termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 5 noiembrie 1998 data semnării contractului inițial și s-a stins la 5 noiembrie 2001, deci acțiunea reclamantei este prescrisă.
Reclamanta are titlu executor pentru dividendele pe anul 1997, iar pentru anul 1996 s-a reținut prescris dreptul la acțiune conform sentinței civile nr. 1652 din 24 octombrie 2000, dividende ce i-au fost achitate la 29 noiembrie 2001.
împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea sentinței și a deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
A arătat recurenta că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC K. SA, întrucât acțiunea a fost formulată în baza dispozițiilor contractului de vânzare cumpărare acțiuni, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate la 10 iunie 1999 și 19 mai 2003.
S-a susținut că a solicitat obligarea SC E. SA, în calitate de cumpărător din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, modificat prin acte adiționale să-și execute obligația asumată prin clauza nr. 8.7 lit. c), în sensul de a determina societatea privatizată SC K. SA să achite reclamantei datoriile pe care le mai avea la data privatizării. Că a chemat în judecată și societatea privatizată pentru ca hotărârea pronunțată în cauză să-i fie opozabilă.
S-a invocat că potrivit contractului, a actului adițional încheiat la data de 19 mai 2003, SC E. SA este ținută la îndeplinirea obligațiilor contractuale pe toată perioada de derulare a contractului, așa încât dreptul la acțiune nu se prescrie înainte de încheierea perioadei de derulare a contractului.
La data formulării acțiunii contractul era în curs de derulare.
Prin întâmpinare, intimata SC K. SA cu sediul în București rezultată în urma fuziunii, a solicitat respingerea recursului reclamantei, cu motivarea că decizia instanței de apel este legală și temeinică.
Recursul nu este fondat.
La data de 5 noiembrie 1998 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între fostul F.P.S. și SC F.H.P. SRL București privind pachetul de acțiuni menționate la Capitolul 2, pct. 2.1 din contract.
Acesta a suferit modificări prin acte adiționale în ceea ce privește cumpărătorul, ultimul fiind SC E. SA, prin actul adițional din 19 mai 2003.
Potrivit art. 14.4 din contract, modificarea clauzelor contractuale, se face de comun acord prin acte adiționale, care sunt parte integrantă din contract, acesta din urmă fiind opozabil noului cumpărător.
La art. 8.7 lit. c) din contract s-a stipulat clauza prin care cumpărătorul SC E. SA și-a asumat obligația "de a asigura plata" datoriilor de către societate (SC K. SA) către recurentă reprezentând dividende restante pe anii 1996 și 1997 până la data de 31 martie 1999.
Recurenta a susținut pe tot parcursul soluționării litigiului că intimata pârâtă SC E. SA și-a asumat obligația de "a face", respectiv de a determina pe SC K. SA să achite dividendele restante pe anii 1996 și 1997.
Din probele administrate în cauză rezultă că această obligație a fost achitată de SC K. SA București.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1652 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Timiș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. București și pârâta SC K. SA a fost obligată la plata sumei de 68.974.172 lei, reprezentând dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1997; s-a respins capătul de cerere privind plata dividendelor datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996 ca fiind prescris dreptul la acțiune și capetele de cerere având ca obiect plata daunelor moratorii ca fiind neîntemeiat.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 137 din 15 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
Reclamanta a pretins în litigiul dedus judecății, aceleași sume ce au făcut obiectul cauzei soluționate prin hotărârile menționate, respectiv 351.074.100 lei dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996 și 68.974.172 lei dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1997.
Cu ocazia soluționării acelui litigiu a fost examinată și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei când s-au respins pretențiile reprezentând dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996.
Mai mult decât atât, recurentei i s-au achitat dividendele actualizate pe anul 1997 la care intimata SC K. SA a fost obligată prin hotărâre judecătorească din 29 noiembrie 2001.
în raport de aceste considerente nu se mai poate reține că intimata SC K. SA nu are calitate procesuală pasivă și că aceasta și-a achitat obligația stabilită prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă.
Cum recurenta a pretins prin acțiune aceleași sume pentru care are titlu executor, sume ce au fost achitate de intimata SC K. SA, s-a constatat că decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul declarat de aceasta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3717/2005. Comercial → |
|---|
