ICCJ. Decizia nr. 3752/2005. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2005)

Reclamanta A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată SC C. SA Toplița și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a vânzării unui număr de 1.229.200 acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC C. SA, vânzare efectuată de B.E.J. A.D.I.C. cu motivarea că prin sentința civilă nr. 427 din 27 martie 2002, Tribunalul Harghita a obligat A.P.A.P.S. la plata sumei de 1.491.559.339 lei către A.P.C. Toplița, sentință care a rămas irevocabilă. în vederea executării sentinței B.E.J. a procedat la înființarea popririi asupra pachetului de acțiuni deținute de A.P.A.P.S. la SC C. SA Toplița, iar prin procesul verbal de vânzare din data de 3 februarie 2003, acțiunile au fost vândute fără respectarea O.U.G. nr. 28/2002, prin care se stabilește că valorile mobiliare emise de o societate, deținute public, se pot înstrăina doar pe piețele reglementate și doar prin intermediul societăților de servicii și investiții financiare sau de alți intermediari autorizați de C.N.V.M.

Reclamanta a mai susținut că operarea schimbării proprietății pachetului de acțiuni de la A.P.A.P.S. la adjudecatarul B.M.I. nu s-a putut realiza de către R.R.A. pe motivul că au fost încălcate dispozițiile art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002. întrucât a considerat că înstrăinarea acțiunilor prin această procedură s-a realizat prin fraudarea legii, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de vânzare încheiat la data de 3 februarie 2003.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 17058 din 23 decembrie 2003, a respins ca neîntemeiată acțiunea cu motivarea că, în cauză nu au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002, modificată prin Legea nr. 525/2002, întrucât pârâta în calitate de creditor nu a făcut decât să pună în executare o hotărâre irevocabilă, conform art. 3711C. proc. civ. în ce privește dispozițiile art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002, prima instanță a reținut că în cazul de față transferul acțiunilor a avut loc ca urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, situație care este exceptată de la vânzarea pe piața reglementată prin intermediari autorizați.

A.V.A.S. a apelat sentința nr. 17058 din 23 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, iar Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 270 din 3 iunie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentința și în fond a constatat nulitatea absolută a vânzării acțiunilor efectuată la data de 3 februarie 2003.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că acțiunile sunt supuse unui regim special de circulație și că excepția prevăzută de art. 43 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 28/2002, privește situația când prin hotărâre irevocabilă se dispune transferul de valori mobiliare. Cum executarea din sentința nr. 427 din 27 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Harghita privește o creanță, vânzarea pachetului de acțiuni prin această procedură constituie fraudă la lege, care are drept consecință constatarea nulității absolute a vânzării.

împotriva deciziei nr. 270 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, a declarat recurs A.P.C. SA Toplița și B.M.I. în termenul prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenta A.P.C. SA Toplița a criticat decizia fără să încadreze criticile în motivele, prevăzute de art. 304 alin. (1-10) C. proc. civ. în esență a susținut că titlul executor, sentința nr. 427 din 27 martie 2002, a fost obținută după anularea contractului de privatizare din 10 februarie 2000, întrucât A.P.A.P.S. a refuzat să restituie A.P. sumele stabilite prin sentința care constituie titlu executor. A mai susținut că nu s-au putut popri conturile A.P.A.P.S., care a invocat Ordonanța nr. 22/2002 și atunci, conform art. 41 pct. 1 din Legea nr. 137/2002 s-a procedat la poprire și la scoaterea la vânzare a acțiunilor după stabilirea prețului prin expertiză și după publicarea vânzării. în fine, a susținut că Asociația nu mai este interesată să achiziționeze acțiuni ci să obțină banii achitați în urmă cu patru ani așa cum s-a stabilit prin titlul executor. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel și menținerea sentinței fondului.

Prin recursul său B.M.I., a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002, întrucât textul alin. (1) (d) exceptează transferurile de acțiuni efectuate ca urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabile sau în temeiul unui titlu executoriu. Recurentul a mai susținut că legea nu face distincție în legătură cu conținutul titlului dacă acesta trebuie să se refere expres la valori mobiliare așa cum greșit a motivat instanța de apel.

Recurentul a citat și prevederile art. 3711C. proc. civ., apreciind că în raport de acestea creditorul are posibilitatea de a alege modalitatea executării silite, fie prin poprire, executare silită imobiliară sau o altă modalitate. Aceste motive, potrivit susținerii sale îl îndreptățesc să solicite admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în fond menținerea sentinței primei instanțe.

în recurs, SC C. SA Toplița, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul A.V.A.S., admisă în principiu, așa cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri din ziua ședinței. în esență, intervenienta ca și intimata A.V.A.S., pe care o sprijină, a ridicat problema nelegalității transferurilor de acțiuni în alt mod decât prevede legea, cu alte cuvinte, a susținut că s-a interpretat greșit art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002, precum și dispozițiile art. 3713C. proc. civ.

La rândul său intimata A.V.A.S., prin întâmpinare a solicitat respingerea excepțiilor formulate în fața instanței de recurs cât și respingerea recursurilor, și menținerea deciziei pronunțată în apel care a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.

în ce privește temeiul legal al acțiunii, intimata a invocat frauda la lege considerând că era în drept să solicite anularea actului de vânzare cumpărare întocmit cu nesocotirea dispozițiilor referitoare la circulația titlurilor de valoare.

Recurentul B.M.I. a invocat pe lângă motivele de recurs și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe motivul că în cauză se eludează dispozițiile legale care reglementează executarea silită, întrucât ceea ce se atacă este un act de executare și având în vedere că intimata nu a respectat prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., nu are deschisă calea procedurii de drept comun. Același recurent a mai susținut că de fapt în cauză reclamanta a formulat contestație la executare și că prin sentința 1126/2003, confirmată prin decizia nr. 601 din 11 iunie 2003 de Tribunalul București, s-a respins cererea prin care se invocau aceleași motive și anume încălcarea art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002. în acest context s-a considerat de recurent că se încalcă și autoritatea lucrului judecat.

Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor dosarului și din susținerile părților rezultă că executarea silită prin poprire declanșată pentru executarea unei sentințe irevocabile, prin care A.V.A.S. a fost obligată la restituirea unor sume deținute nejustificat după desființarea contractului de privatizare, privește valori mobiliare și anume acțiuni care sunt titluri comerciale de valoare care circulă în condițiile legii. Circulația acțiunilor trebuie cu atât mai mult respectată cu cât acestea sunt titluri cauzale, întrucât cauza obligației este menționată în înscris, iar posesorul legitim al acestora este îndrituit să-și exercite drepturile rezultând din acest înscris.

în acest context, dispozițiile art. 3713C. proc. civ., stabilesc pentru bunurile care sunt supuse unui regim special de circulație că pot fi urmărite numai în condițiile prevăzute de lege. Art. 452 alin. (1) C. proc. civ., nu exclude titlurile de valoare de la procedura executării silite începută prin poprire, iar art. 461 din același cod stabilește expres pentru cazul în care poprirea a fost înființată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile corporale că executorul poate proceda potrivit secțiunii III din capitolul executare silită dar ținând seama de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri.

în aceste condiții s-a înființat poprirea asupra acțiunilor, act de executare care, în adevăr, așa cum susține recurentul a fost contestat prin procedura, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., contestația la executare fiind respinsă. Nu este mai puțin adevărat că în hotărârile menționate s-au făcut considerații în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 43 din O.U.G. nr. 28/2002, a căror aplicabilitate în contextul arătat privind înființarea popririi nu se putea înlătura.

în speța de față însă obiectul pricinii îl constituie nulitatea absolută a vânzării pentru fraudarea legii. Cu alte cuvinte se atacă actul întocmit cu nesocotirea reglementărilor speciale referitoare la titlurile de valoare, întrucât procedura de executare la care trimite art. 461 C. proc. civ., nu a fost respectată. Rezultă deci, că în cazul de față se atacă vânzarea însăși, iar cadrul procesual stabilit de reclamantă vizează evident efectele actului. în acest sens dispozițiile art. 449 C. proc. civ., din secțiunea III, stabilește expres că în cazurile vânzărilor făcute în condițiile prezentei secțiuni nu este admisibilă nici o cerere de desființare a vânzării împotriva terțului adjudecatar, care a plătit prețul în afară de cazul în care a existat fraudă.

în speță, se invocă frauda la lege, cu alte cuvinte, nerespectarea dispozițiilor legale speciale în legătură cu transmiterea acțiunilor, de care nu s-a ținut seama după înființarea popririi, despre care biroul executorilor au fost înștiințați prin adresele 23269/2002, 4178/19 februarie 2003. Acesta a fost și motivul care a dus la emiterea de C.N.V.M. a ordonanței de blocare a transferului de valori mobiliare în conformitate cu art. 17 alin. (1) din statutul C.N.V.M., adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002.

Se desprinde astfel concluzia că s-au încălcat dispoziții imperative în vigoare la încheierea actului de vânzare a acțiunilor, deci frauda la lege subzistă, chiar dacă adjudecatarul nu este cel care în mod necesar a încălcat legea, câtă vreme efectele actului încheiat cu nerespectarea legii se produc în favoarea sa. în consecință excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de recurent va fi respinsă.

Trecând la analiza recursului A.P.C. SA Toplița, Curtea constată că nu a fost invocat nici un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Având însă în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va analiza motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., care se referă la aplicarea greșită a legii. în opinia recurentei în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 41 pct. 1 din Legea nr. 137/2002 și nu textele reținute de instanța de apel.

Din articolul citat de aceasta rezultă însă că dispozițiile respective se aplică contractelor de vânzare cumpărare încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituția publică implicată, contracte care constituie titluri executorii fără îndeplinirea altor formalități. în speță, însă contractul de privatizare a fost declarat nul de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 2257 din 24 aprilie 2001.

Prin urmare, un contract nul nu poate constitui temei pentru executarea sentinței nr. 427/2002, prin care s-a dispus restituirea prețului încasat de A.P.A.P.S.

Recurenta a mai susținut că A.P.C. nu este interesată de achiziționarea unui pachet de 15,45 % cât mai deține A.P.A.P.S., ci dorește să-și recupereze banii investiți în urmă cu mai mult de patru ani, că executarea hotărârii nr. 427/2002 s-a făcut în conformitate cu O.U.G. nr. 28/2002 pct. 2 lit. d) prin care sunt exceptate transferurile efectuate ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau în temeiul unui titlu, iar titlul executoriu era realizat de drept în baza art. 41 pct. 1 din Legea nr. 137/2002. Pentru motivul arătat mai sus și această critică va fi respinsă.

înainte de a analiza dacă executarea s-a realizat în condiții de deplină legalitate, Curtea a constatat că potrivit înscrisului de la recurs A.P.C. prin P.M.N. a depus la dosar încheierea din data de 7 iunie 2004, din care rezultă că administratorul C.M., care a semnat și promovat recursul în numele A.P. era revocat din funcție așa încât nu mai era în drept să exercite calea de atac a recursului. Se mai menționează în cuprinsul aceleiași cereri de la recurs că durata de funcționare a A.P. a expirat și că se află pe rolul Judecătoriei Toplița, acțiunea prin care s-a solicitat dizolvarea de drept a A.P.C. SA, precizându-se totodată că lichidatorul care va fi numit se va ocupa de încasarea creanțelor datorate A.P. de către A.P.A.P.S. București.

Față de aceste precizări, s-a cerut respingerea recursului A.P. cu aprecierea că, cererea de intervenție formulată de SC C. SA Toplița, în interesul A.V.A.S. este întemeiată.

Așadar din context rezultă pe de o parte lipsa calității de reprezentant al A.P.C. SA a semnatarului recursului, iar pe de altă parte că se renunță la susținerile formulate în recurs de vreme ce se solicită respingerea acestuia.

în consecință având în vedere principiul disponibilității, și apreciind că A.P. nu-și mai susține motivele invocate, recursul său va fi respins.

Recurentul B.M.I. a invocat în susținerea recursului pe lângă excepția analizată și motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în argumentarea căruia așa cum s-a arătat mai sus, a criticat aplicarea greșită a legii de către instanța de apel. în drept a invocat art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 cât și dispozițiile art. 3711C. proc. civ.

Recursul este nefondat, întrucât art. 3713alin. (2) C. proc. civ. și articolele arătate în analiza excepției analizate din secțiunea care privește executarea acestei categorii de bunuri precizează expres că acestea se supun condițiilor speciale de circulație. în contextul arătat, după poprire, vânzarea acțiunilor trebuia să se facă prin intermediul serviciilor specializate conform pieței reglementate așa cum de altfel rezultă din adrese, sub supravegherea C.N.V.M. Prin urmare preluarea prețului de tranzacționare de către executorii judecătorești nu justifică procedura vânzării, conform dreptului comun pe care aceștia au urmat-o.

Dispozițiile speciale era necesar să fie respectate cu atât mai mult cu cât titlul executor pus în executare privea o creanță și nu în mod direct transferul de valori mobiliare. în aceste condiții instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.

în consecință motivul de nelegalitate invocat este nefondat, astfel că și recursul lui B.M.I. va fi respins.

întrucât motivele din cererea de intervenție în interesul A.P.A.P.S. au vizat aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, care deja s-au analizat nu s-a mai impus examinarea acestora. în acest context cererea de intervenție fiind întemeiată față și de dispozițiile art. 55 C. proc. civ., a fost admisă, fiind primite astfel și susținerile intimatei în combaterea recursurilor care au avut drept consecință respingerea acestora.

← ICCJ. Decizia nr. 3755/2005. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 3750/2005. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3752/2005. Comercial