ICCJ. Decizia nr. 3755/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 16 ianuarie 2004, reclamanta SC I. SA Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC G.C.O. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 429.697.006 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Reclamanta a arătat că la data de 16 septembrie 1998 părțile au încheiat convenția al cărei obiect l-a constituit eșalonarea la plată a sumei de 1.541.423.819 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate la data scadenței.
Potrivit art. 2 din convenție pârâta s-a obligat să achite facturile în ordinea vechimii scadenței, iar în baza art. 3 nerespectarea termenelor de eșalonare conduce la plata penalităților de 0,25 % pentru fiecare zi de întârziere, pârâta a achitat suma datorată la 2 octombrie 2001, prin compensare, iar față de întârzierea manifestată de aceasta, au fost calculate penalități.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând prescripția dreptului la acțiune.
Prin sentința nr. 1937 din 4 martie 2004, Judecătoria Ploiești a admis excepția prescripției, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă.
Instanța a reținut că în convenția de compensare încheiată între părți s-a stabilit că se datorează penalități de întârziere în caz de nerespectare a termenelor de eșalonare și anume 10 octombrie 1998 - 10 noiembrie 1998 și 30 noiembrie 1998, potrivit art. 12 din decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prestație separată iar termenul de prescripție este de 3 ani aplicabil acțiunilor personale întemeiate pe dreptul de creanță și nu a intervenit una din cauzele de întrerupere a prescripției, prevăzută de art. 16 din decretul nr. 167/1958.
Reclamanta SC I. SA Ploiești a declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția invocată de pârâtă, fără a avea în vedere că dreptul de acțiune pentru plata cu întârziere a acțiunilor ia naștere după expirarea fiecărei zile de întârziere și se prescrie după trecerea unui termen de 3 ani de la data când s-a născut.
De asemenea reclamanta a arătat că s-a efectuat calculul penalităților pentru perioada 2 decembrie 2000 - 1 octombrie 2001, în cadrul termenului de prescripție, iar cuantumul penalităților este corect.
Prin decizia nr. 674 din 17 septembrie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admis apelul, a fost anulată sentința, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 429.697.000 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut corect datele scadenței, data plății, că acțiunea a fost înregistrată la 24 decembrie 2003, a fost restituită cu mențiunea de a fi timbrată corespunzător, că dreptul la acțiune s-a născut la 1 octombrie 2001, iar pentru perioada 24 decembrie 2000 - 2 octombrie 2001 acțiunea nu este prescrisă, potrivit art. 12 din decretul nr. 167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Pârâta SC G.C.O. SA Negrești Oaș, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 674 din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, solicitând respingerea apelului reclamantei și în subsidiar să se constate că Tribunalul era competent să soluționeze cauza ca instanță de recurs.
în motivarea recursului, pârâta a susținut că acțiunea a fost înaintată în ianuarie 2004, pentru facturi scadente între 10 octombrie 1998 - 31 octombrie 1998, plata debitului fiind făcută la 2 octombrie 2001, penalitățile de întârziere fiind prescrise, termenul curgând de la data scadenței facturilor și nu de la data plății.
Recursul este fondat, din actele dosarului rezultând că la data introducerii acțiunii, 24 decembrie 2003, termenul de prescripție era împlinit pentru fiecare factură neachitată la scadență, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la 10 octombrie 1998, 10 noiembrie 1998, 30 noiembrie 1998, neavând importanță perioada pentru care s-au calculat penalități, 22 decembrie 2000 - 1 octombrie 2001.
în concluzie, recursul declarat în cauză a fost admis, a fost modificată decizia și a fost respins apelul reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3808/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3752/2005. Comercial → |
|---|
