ICCJ. Decizia nr. 3900/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2178 din 24 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC T.R.I.O.M. SpA cu sediul social în Via dei Prati Italia și cu sediul procesual la C.I.A. dr. C.A.J. din Târgu-Mureș, împotriva pârâtei A.P.A.P.S. București, pentru constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998, în cap. 8 pct. 8 lit. c). s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin art. 8 lit. c) din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998 încheiat între părți, reclamanta SC T.R.I.O.M. SpA, s-a obligat la plata datoriilor SC E. SA către F.P.S., reprezentând dividendele cuvenite. Printre condițiile de valabilitate ale actului juridic civil, enumerate expres de art. 948 C. civ. se află și obiectul, care trebuie să fie determinat sau determinabil. în speță obiectul este determinabil, deoarece în momentul nașterii raportului juridic s-au stabilit criteriile pe baza cărora se va putea determina în viitor obiectul, cel mai târziu la data când obligația debitorului devine exigibilă. Obiectul este determinabil și prin aceea că el reprezintă dividende, respectiv cota - parte din beneficii ce se plătește fiecăruia dintre acționari și care poate fi stabilită la sfârșitul exercițiului financiar, prin întocmirea bilanțului și a contului de profit și pierderi.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 116/ A din 15 iunie 2004 a respins apelul declarat de către SC T.R.I.O.M. SpA cu sediul în Via dei Prati Italia, împotriva sentinței nr. 2178 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Mureș.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit argumentelor din acțiunea introductivă se reține că încă de la semnarea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998, societatea cumpărătoare a solicitat lămurirea clauzei înserate în cap. 8 pct. 8.7 lit. c)., având în vedere că obiectul ei nu este determinat și nici determinabil. Rezultă că respectiva clauză a fost discutată și acceptată în forma stipulată în contract, așa cum rezultă și faptul că acțiunea în anulare s-a introdus numai după ce vânzătoarea a solicitat plata dividendelor în dosarul Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
Cu toate că semnarea contractului a avut loc la data de 18 decembrie 1998, acțiunea în constatarea nulității absolute a clauzei de sub cap. 8 pct. 8.7 lit. c)., s-a introdus abia la 25 februarie 2003, după ce respectiva clauză a fost invocată în acțiunea în plata daunelor interese moratorii de către vânzătoarea celor 180.577 acțiuni. Obiectul clauzei contestate în plata dividendelor, potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990, îl reprezintă cota parte din profit ce se distribuie fiecărui acționar, plata dividendelor fiind o obligație legală, cumpărătorul obligându-se să asigure plata și nu să o efectueze.
împotriva deciziei nr. 116/ A din 15 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC T.R.I.O.M. SpA, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectul că obiectul cauzei nu a fost determinat în contract și nici nu putea fi determinabil, lipsindu-i elementele caracteristice, precum cuantumul sau procentul dividendelor, corespondentul lor în acțiuni și perioada pentru care se datorează, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond admiterea acțiunii, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă A.V.A.S. București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta SC T.R.I.O.M. SpA Italia, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei cuprinsă în cap. 8 pct. 8.7 lit. c)., din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998, încheiat cu F.P.S., având în vedere că obiectul acestei clauze nu este nici determinat și nici determinabil.
Din verificarea clauzei contractuale stipulată la capitolul 8 intitulat obligațiile și garanțiile cumpărătorului, respectiv pct. 8.7 lit. c), din cadrul contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998, reiese neîndoios că, în calitatea de acționar al societății cumpărătorul se obligă să asigure plata datoriilor societății către F.P.S., reprezentând dividendele cuvenite.
Din redactarea textului art. 948 C. civ., potrivit căruia condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, rezultă că prin condiții esențiale se înțeleg tocmai condițiile de validitate. Obiectul actului juridic, în esență semnifică, prestația la care se obligă prin acel act partea, deci constă tocmai în obiectul obligației la care dă naștere. O condiție de valabilitate a obiectului actului juridic o constituie și aceea că obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Când obiectul actului juridic constă într-un bun individual determinat (res certa), prin ipoteză această condiție a obiectului este îndeplinită, la fel și în cazul în care obiectul actului juridic se referă la bunuri de gen (res genera). Obiectul devine determinabil dacă prin actul juridic se stabilesc criteriile cu ajutorul cărora, la scadență, se poate determina obiectul.
Așa cum este redactat art. 8.7 pct. c din contractul în speță, nu există suficiente criterii, în sensul celor expuse anterior, pentru a considera că obiectul clauzei "cumpărătorul se obligă să asigure plata datoriilor societății către F.P.S., reprezentând dividende cuvenite" să poată fi apreciată că este determinată și determinabilă, atât sub aspectul cuantumului prestației, a perioadei de timp pe care operează sau a unui eventual procent din activitatea de natură comercială.
în acest context, pentru rațiunile juridice expuse, urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC T.R.I.O.M. SpA cu sediul social în Italia, Via dei Prati, împotriva deciziei nr. 116/ A din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va modifica. Urmează a admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinței nr. 2178 din 24 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite acțiunea reclamantei SC T.R.I.O.M. SpA și va constata nulitatea absolută a clauzei cuprinse în cap. 8 pct. 8.7 lit. c) din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 decembrie 1998.
în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat intimata A.V.A.S. București la plata sumei de 20.547.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2309/2005. Comercial → |
|---|
