ICCJ. Decizia nr. 3912/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1401/ COM din 19 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC C. SA Constanța cu sediul în I.P.J. Constanța în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL cu sediul în Constanța, în sensul că a obligat pârâta la plata echivalentului în lei din ziua executării plății a sumei de 100.737 dolari S.U.A., reprezentând despăgubiri și a sumei de 120.989.371 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15 ianuarie 2002 părțile au încheiat contractul de prestări servicii, având ca obiect punerea la dispoziția pârâtei a unei suprafețe de maximum 200 m.l. de-a lungul danei 84, lată de 40 m.l., pentru depozitarea fierului vechi și încărcarea de către reclamantă a fierului vechi de la depozit la nave sau barje. Prin ajungerea la termen, contractul a încetat la data de 16 ianuarie 2003.
Pârâta a susținut în întâmpinare că a eliberat terenul înainte de data de 1 martie 2003, iar în răspunsul la interogatoriu SC C. SA a menționat că data eliberării terenului este 16 martie 2003.
Reclamanta este îndrituită a solicita echivalentul lipsei de folosință a terenului și privitor la evaluarea prejudiciului, reclamanta l-ar fi putut stabili la nivelul tarifului de la cei cărora le-ar fi prestat servicii. Prejudiciul a fost calculat la tariful de 3,15 dolari S.U.A. /tonă, tarif perceput conform art. 4 lit. b) din contract, pentru diferența neîncărcată din cantitatea minimă de 150.000 tone marfă încărcată anual. Cantitatea zilnică ce ar fi trebuit încărcată era de 410 tone, deci prejudiciul înregistrat de pârâtă în perioada 06 februarie - 21 aprilie 2003, însumează 100.737 dolari S.U.A. (78 zile x 410 tone /zi x 3,15 dolari S.U.A./TO).
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 364/ COM din 16 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul comercial formulat de pârâta SC T.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1401/ COM din 19 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC C. SA Constanța.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că între părți raporturile juridice au luat naștere în baza contractului de prestări servicii din 15 ianuarie 2002, cu o durată de valabilitate până la 15 ianuarie 2003. După această dată neexistând un titlu pentru ocuparea terenului asupra căruia reclamanta are un drept de folosință exclusiv, în patrimoniul reclamantei s-a creat un prejudiciu constând în lipsa de folosință a acestuia. Referitor la condițiile răspunderii civile delictuale acestea sunt îndeplinite întrucât ocuparea terenului este imputabilă pârâtei și față de încălcarea unui drept subiectiv al reclamantei se impune obligarea autorului la plata despăgubirilor ce trebuie să acopere atât prejudiciul suferit cât și beneficiul nerealizat. Evaluarea prejudiciului s-a făcut de prima instanță prin raportare la conținutul clauzei penale deoarece în cauză nu operează regulile răspunderii contractuale.
împotriva deciziei civile nr. 364/ COM din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC T.T. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că reclamanta nu deținea titlul legitim de folosință asupra terenului pe care urma să-l predea, prin urmare nu putea să ofere mai mult decât avea, precum și inexistența condițiilor care antrenează răspunderea civilă delictuală, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul procedură civilă.
Intimata reclamantă SC C. SA Constanța a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanța, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate după expirarea contractului de prestări servicii din 15 ianuarie 2002 și cuantumul despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului în litigiu.
Verificând clauzele contractului de prestări servicii expus anterior, este de necontestat, că durata sa este de un an, de la 15 ianuarie 2002 când a fost semnat și până la 15 ianuarie 2003. Pentru perioada 6 februarie 2004 - 21 aprilie 2004, pârâta a ocupat terenul fără nici un titlu, aspect esențial pe temeiul căruia și-au fundamentat soluțiile juridice atât instanța de fond cât și cea de apel, prin obligarea la echivalentul lipsei de folosință, calcule care au fost de natură obiectivă.
Reclamanta a justificat pe deplin calitatea, titlul legal și regimul juridic al suprafeței de 200 m.l. de-a lungul danei 84, cu o lățime de 40 m.l, destinată depozitării și încărcării de fier vechi, conform contractului de închiriere din 1 ianuarie 2003 încheiat cu C.N.A.P.M.C. SA. Atât din conținutul acestui contract de închiriere, a anexelor cât și confirmărilor ulterioare, rezultă neîndoios că SC C. SA a avut asigurată contra cost folosința și utilizarea domeniului portuar precizat anterior, în schimbul unei plăți lunare.
Amplu documentat și bine argumentat au fost abordate și condițiile răspunderii civile delictuale precum și calculul prejudiciului suferit de reclamantă prin ocuparea fără titlu a terenului.
Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC T.T. SRL Constanța să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 din codul procedură civilă, menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 364/ COM din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta pârâtă la plata sumei de 71.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC C. SA Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3946/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3900/2005. Comercial → |
|---|
