ICCJ. Decizia nr. 3906/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1885 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC G. SA Târgu Jiu, împotriva pârâtei SC A.G. SA București, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 250.000.000 lei despăgubiri civile și la 2.051.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta SC A.G. SA București a beneficiat de suma de 250.000.000 lei, reprezentând contravaloarea procesului verbal de compensare din 20 iunie 2000, achitându-și datoria față de SC S. SA Oradea. Prin întâmpinarea depusă la dosar, aceasta a prezentat o serie de documente de plată, prin care au fost stinse obligații față de SC I.C. București, înscrisuri care nu au prezentat relevanță pentru fondul cauzei, deoarece dovedeau plata altor obligații și nicidecum contravaloarea procesului verbal de compensare încheiat cu SC G. SA.
S-a mai reținut că reclamanta SC G. SA nu avea datorii față de pârâta SC A.G. SA București și urma să fie semnat un circuit colateral de compensare (procesul verbal din 16 mai 2000) pentru aceiași sumă de 250.000.000 lei, prin care societatea reclamantă și-ar fi achitat obligațiile față de ceilalți furnizori, însă acest circuit nu a fost semnat de către verigile intermediare, SC A.G. SA și respectiv SC I.C. SRL București.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 326 din 3 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta SC A.G. SA București, împotriva sentinței nr. 1885 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta SC G. SA Târgu Jiu, în sensul că a schimbat sentința și a respins acțiunea.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de apelanta pârâtă este neîntemeiată, deoarece termenul de 3 ani a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 7 din decretul nr. 167/1958, respectiv la 20 iunie 2000 și s-a împlinit la 20 iunie 2003, când a fost înregistrată acțiunea.
în speță, părțile au participat la realizarea unor compensări în circuit fără ca între acestea să fi existat obligații reciproce, conform susținerilor părților, confirmate și de raportul de expertiză. Prin procesul verbal de compensare înregistrat la intimata reclamantă la 20 iunie 2000, s-a prevăzut că apelanta pârâtă a primit de la intimata reclamantă suma de 250.000.000 lei, factura menționată pe înscris neregăsindu-se în evidența contabilă a nici uneia dintre societăți. SC A.G. SA, prin participarea la această operațiune, și-a stins datoria față de SC S. SA Oradea. Deoarece reclamanta nu avea obligația de plată a sumei menționată în procesul - verbal către pârâtă, părțile au participat la o altă operațiune de compensare, materializată în procesul verbal din 16 mai 2000, prin care pârâta plătea aceiași sumă reclamantei, iar aceasta din urmă își stingea obligația sa față de SC D.T. SRL Novaci. Acest proces verbal nu a fost semnat de apelanta pârâtă și SC I.C. SRL București, iar potrivit înscrisurilor depuse la instanța de fond, reiese că SC A.G. SA nu a plătit către SC I.C. SRL București procesul verbal de compensare din 20 iunie 2000, iar ordinele de plată precizate de apelanta pârâtă în adresa către intimata reclamantă privesc alte datorii. Deși cele două verigi intermediare, între care și apelanta pârâtă, nu au semnat procesul verbal de compensare colateral din 16 mai 2000, și-au executat obligațiile ce le reveneau din acesta, astfel că SC A.G. SA nu mai datorează vreo sumă intimatei reclamante.
împotriva deciziei nr. 326 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a promovat recurs reclamanta SC G. SA cu sediul în Târgu Jiu, Județul Gorj, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit s-a reținut că apelanta pârâtă a achitat către veriga intermediară SC I.C. SRL, pe lângă alte datorii și contravaloarea procesului verbal de compensare în valoare de 250.000.000 lei, fără a se indica documentul contabil prin care s-a consemnat această plată și s-a produs o mărire apreciabilă a patrimoniului pârâtei prin micșorarea datoriei sale față de SC S. SA Oradea, concomitent cu micșorarea patrimoniului SC G. SA, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta SC G. SA Târgu Jiu, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC G. SA Târgu Jiu, a solicitat obligarea pârâtei SC A.G. SA București la plata sumei de 250.000.000 lei reprezentând contravaloarea procesului verbal de compensare cu energie electrică din 20 iunie 2000.
Pentru corecta stabilire a situației de fapt și de drept, a întinderii drepturilor și obligațiilor existente între părți, conform încheierii din ședința publică de la 5 aprilie 2004, instanța de apel, la cererea apelantei pârâte SC A.G. SA, dar și cu acordul intimatei reclamante SC G. SA, a încuviințat proba cu expertiză contabilă. Bine argumentat și amplu motivat, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil M.M., expertiză necontestată de părți, a evidențiat că între SC G. SA Târgu Jiu și SC A.G. SA București nu au existat relații comerciale, nu există documente fiscale emise de reclamantă în sarcina pârâtei, iar factura din 29 mai 2000 nu există la sediile celor două societăți. Tot din conținutul aceleiași expertize mai reiese că SC A.G. SA București a beneficiat de suma de 250.000.000 lei, reprezentând contravaloarea procesului verbal de compensare din 20 iunie 2000, achitându-și obligația față de SC S. SA Oradea, însă SC G. SA nu a primit, prin intermediul mecanismelor de compensare, echivalentul procesului verbal de compensare de 250.000.000 lei. De asemenea între SC A.G. SA și SC I.C. SRL s-au încheiat convenții de cesiuni de creanță și apelanta pârâtă a achitat acestei societăți, pe lângă alte datorii și contravaloarea procesului verbal de compensare în valoare de 250.000.000 lei, încheiat cu SC G. SA Târgu Jiu.
Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, au făcut ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC G. SA Târgu Jiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 326 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3915/2005. Comercial → |
|---|
