ICCJ. Decizia nr. 3915/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu de la 18 iunie 2004 de Judecătoria sectorului 4 București, a fost încuviințată executarea silită a debitorului C.S.A.B., cu sediul social în București, la cererea creditorului SC R.T. SRL cu sediul social în București, de către B.E.J. R.I.C., pentru suma de 113.029.000 lei, plus cheltuieli de executare, prin poprire, în mâinile terțului T.M.B. cu sediul în București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa din 17 iunie 2004 B.E.J. R.I.C., a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu sentința civilă nr. 479 din 10 martie 2004 a Judecătoriei Tecuci, prin care debitorul a fost obligat la plata sumei de 108.529.000 lei despăgubiri și 4.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2005, pronunțată în Camera de Consiliu, a respins ca nefondat apelul declarat de C.S.A.B., împotriva încheierii din 18 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în contradictoriu cu intimații creditoarea SC R.T. SRL București și terțul poprit T.M.B.
Pentru a decide în acest fel, instanța de apel a stabilit că în cauză apelanta a făcut apărări pe fondul cauzei, pe care trebuia să le facă în fața instanței Judecătoria Tecuci sau să atace cu recurs sentința nr. 479/2004 a instanței de fond, lucru pe care nu l-a efectuat, hotărârea devenind titlu executoriu. S-a apreciat că în cazul executării silite, fiind o procedură necontencioasă, instanța de fond este obligată să analizeze numai condițiile de formă ale titlului executoriu, condiții care în cauză au fost îndeplinite. Analizări pe fond a titlului executoriu, respectiv lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu se pot face de părțile nemulțumite, numai în faza contestației la executare, în condițiile prevăzute de art. 399 și următoarele din codul procedură civilă.
împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 14 ianuarie 2005, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs debitoarea C.S.A.B., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că a fost făcută o greșită aplicare legii prin înlăturarea dovezilor administrate cu privire la ilegalitatea vădită a executării silite, precum și împrejurarea că nu s-a luat în considerare și nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă, hotărâtor în soluționarea corectă a pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 din codul procedură civilă.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de debitoare, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, reținând că prin sentința civilă nr. 479 din 10 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Tecuci, care a fost investită cu formulă executorie, devenită astfel titlu executoriu, s-a stabilit că între creditoare și cei doi pârâți garanți C.S.A.B. și G.A.R.G.A., cu sediul în București, există anumite raporturi juridice, în sensul că aceștia au fost obligați în solidar, să plătească cu titlu de despăgubiri suma de 108.529.000 lei. Potrivit răspunderii solidare, creditorul poate cere executarea silită a întregii creanțe împotriva numai unuia dintre debitori, cel care este solvabil, cu întreaga sumă, urmând ca ulterior debitorii răspunzători solidar să își reglementeze între ei orice datorie pe calea unei acțiuni separate.
Este nejustificată critica debitoarei recurente referitoare la împrejurarea că nu au fost analizate toate motivele de apel, deoarece, verificând această critică, de necontestat reiese că instanța de apel, amplu argumentat și bine motivat a răspuns la fiecare motiv apel. Prin încuviințarea cererii de începere a procedurii de executare silită, au fost respectate toate normele legale care guvernează materia executării silite, obligația fiind certă, lichidă și exigibilă și stabilită printr-un titlu executoriu. Raportat la aceste exigențe legale, invocarea tezei că pretențiile creditoarei SC R.T. SRL nu pot fi satisfăcute pe calea unei executări silite a conturilor administratorului F.G. (C.S.A.B.) și a sumelor existente în cadrul acestui fond, nu prezintă relevanță juridică, apărările de această natură fiind specifice fondului cauzei.
Aceste rațiuni juridice, au făcut ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind corect stabilită situația de fapt și de drept, a respins ca nefondat recursul declarat de debitoarea C.S.A.B., nefiind îndeplinită nici una din dispozițiile art. 304 din codul procedură civilă, menținând ca legală și temeinică decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3946/2005. Comercial → |
|---|
