ICCJ. Decizia nr. 4032/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4032/2005
Dosar nr. 1233/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 134/ C din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Comercial Argeş, a fost admisă acţiunea C.C.C., în contradictoriu cu SC S.K. SRL Costeşti, constatându-se nulitatea parţială a actului de vânzare – cumpărare autentificat la 4 martie 2003 de notarul public D.I., în ceea ce priveşte suprafaţa de 233 m.p. spaţiu comercial, păstrându-se actul pentru 417 m.p. spaţiu comercial.
În speţă, s-a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 953 C. civ. şi art. 961 C. civ., consimţământul dat de vânzător fiind afectat de eroarea asupra suprafeţei vândute.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 10 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa fiind schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la 4.056.500 lei cheltuieli de judecată pentru fond şi apel.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut, în raport de probele existente în dosar, analizate defectuos la fond, că instanţa ar fi trebuit să analizeze admisibilitatea cererii în raport de conţinutul înscrisului autentic în care s-a menţionat expres că imobilul ce formează obiectul înstrăinării este cel identificat cadastral, dimensionat şi poziţionat conform schiţei întocmite în conformitate cu Legea 7/1996 şi descris în expertiza cadastrală avizată din 14 februarie 2004 şi nicidecum prin „Raportul la expertiză tehnică de evaluare" întocmit în 22 noiembrie 2001, cum susţine recurenta reclamantă în acţiunea sa. Că părţile au avut reprezentarea suprafeţei ce se înstrăinează, suprafaţă ce însumează cinci încăperi, conform schiţei ce face parte integrantă din act, şi nu trei, cum era evaluarea din 2001, o reprezintă şi faptul că nici una dintre părţi nu s-a înscris în fals împotriva celor inserate în act şi a încheierii notarului, expertiza cadastrală din 2004 fiind cea avută în vedere la înstrăinare. De altfel, reclamanta nici nu a dovedit că pentru suprafaţa de 417 m.p ar fi avut altă expertiză cadastrală pe care ar fi avut-o în vedere la înstrăinare, aşa încât să probeze că ar fi fost în eroare asupra suprafeţei înstrăinate, suprafaţă cu 233 m.p. mai mare decât cea pe care ar fi avut s-o vândă.
S-a apreciat că în mod greşit instanţa a apreciat viciat consimţământul vânzătoarei prin eroare, deoarece eroarea, în astfel de contracte, cum este cel în speţă, înglobează reprezentarea inexactă pe care şi-o face una din părţi, în momentul exprimării consimţământului asupra calităţilor substanţiale ale obiectului ori asupra calităţilor esenţiale ale cocontractantului şi nicidecum asupra obiectului în sine.
Nefiind întrunite cerinţele art. 961 C. civ., acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Nemulţumită de această sentinţă, reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recursului reclamanta recurentă arată că la baza încheierii vânzării – cumpărării a stat raportul de evaluare din 22 noiembrie 2001 şi factura de achitare a preţului din 21 ianuarie 2003, data achitării preţului fiind data vânzării – cumpărării, raportul de expertiză cadastrală menţionat în actul autentic fiind încheiat ulterior, menţionând în plus 233 m.p.
Eroarea invocată poartă asupra substanţei obiectului contractului şi nu cum greşit interpretează instanţa de apel, eroarea privind suprafaţa mai mare a imobilului decât cea în realitate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind că cele invocate de recurentă nu vizează greşita aplicare a legii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin acţiunea formulată, reclamanta a invocat nulitatea parţială a vânzării – cumpărării autentificate la 4 martie 2003 întrucât suprafaţa înstrăinată era 417 m.p şi nu 650 m.p., cum s-a trecut în actul autentic invocându-se raportul de evaluare din 22 noiembrie 2001, care ar fi stat la baza vânzării.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta, invocă noi motive de acţiune ce vizează data încheierii contractului, susţinând că înstrăinarea nu ar fi avut loc la data autentificării, ci la data de 21 ianuarie 2003, când pârâta a achitat preţul, critici ce nu pot fi analizate în recurs, ele excedând celor cu care instanţele au fost investite, fiind inadmisibilă modificarea acţiunii într-o asemenea etapă procesuală.
Din înscrisul autentificat aflat în dosar rezultă fără dubiu că reclamanta a înţeles că înstrăineze 5 încăperi, ce sunt descrise şi dimensionate în schiţa ce face parte integrantă din contract (dosar fond) întocmită în baza raportului cadastral avizat din 14 februarie 2003 (conform celor inserate în actul autentic şi împotriva cărora nu s-a înscris în fals) şi care însumează 650 m.p. şi nicidecum 3 încăperi, în suprafaţă de 417 m.p., descrise în raportul de evaluare din 20 noiembrie 2001 (întocmit cu doi ani anterior înstrăinării), cum susţine reclamanta.
Cum reclamanta a invocat numai eroarea asupra suprafeţei înstrăinate, curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 953 C. civ. şi art. 954 C. civ., coroborate cu art. 961 C. civ., eroarea invocată nevizând substanţa obiectului înstrăinat, cum greşit susţine recurenta.
Este adevărat că în considerentele deciziei din apel, dintr-o eroare materială, instanţa a făcut referire la expertiza cadastrală avizată din 14 februarie 2004, ea fiind întocmită în 2003 şi nu 2004, dar fiind menţionate filele la care se găseşte actul invocat, rezultă fără dubiu că această expertiză este anterioară autentificării şi nu ulterioară, cum susţine recurenta.
În consecinţă, recursul este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată efectuate în recurs de intimată, dovedite cu actele din dosar, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.C.C., împotriva deciziei nr. 10/Com/AC din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4005/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4033/2005. Comercial → |
|---|
