ICCJ. Decizia nr. 4045/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4045/2005
Dosar nr. 524/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 414 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Botoşani, dată în fond după casarea dispusă prin admiterea recursului în anulare promovat de P.G., a fost respinsă ca nefondată acţiunea prin care F.P.S., în prezent A.V.A.S., a solicitat obligarea pârâtelor SC E. SA Botoşani şi SC L. SA Botoşani (rezultate din divizarea SC E. SA) la plata sumei de 1.899.727.281 lei cu titlu de dividende şi daune moratorii pentru anul 1995.
În urma refacerii expertizei dispuse cu ocazia casării, instanţa de fond a reţinut că SC E. SA, ulterior divizată în două societăţi, nu a înregistrat profit pe anul 1995, bilanţul financiar prezentat în A.G.A. din 9 aprilie 1996, nereflectând realitatea.
Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 226 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, criticile invocate în apel vizând concluziile expertizei, apreciată de instanţă ca reflectând realitatea.
Nemulţumită de această decizie A.V.A.S. a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul admiterii apelului şi schimbarea soluţiei de fond în sensul admiterii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă critică lipsa de rol activ a judecătorului în respectarea principiului contradictorialităţii procesului civil, părţile neavând posibilitatea să participe activ la prezentarea şi dovedirea drepturilor lor în scopul aflării adevărului.
Mai mult, instanţa a preluat o gravă eroare înscrisă în raportul de expertiză, neanalizându-se aplicarea dispoziţiilor OG 13/1996 pe o perioadă de 3 ani în stabilirea profitului aferent anului 1995, apreciind că pârâta a realizat un profit de 4.705.974 mii lei.
Pe lângă profitul ce i se cuvenea, era îndreptăţită şi în acordarea daunelor moratorii, în temeiul art. 43 C. com.
Prin întâmpinare, intimatele au solicitat respingerea recursului, apreciind că prin criticile invocate recurenta nu dovedeşte că ar fi existat vreo probă hotărâtoare în dezvoltarea pricinii asupra căreia instanţa să nu se fi pronunţat, iar dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în care s-ar încadra criticile, au fost abrogate.
Cât priveşte expertiza, se apreciază că în mod corect s-a reţinut că în bilanţul contabil pentru anul 1995 greşit s-a stabilit realizarea unui profit, fiind excluse majorările şi penalităţile datorate bugetului de stat, restante la acea dată.
Întrucât societatea nu achitase integral la 31 decembrie 1996 aceste datorii, ea nu a putut beneficia de scutirea acordată prin OG 13/1996.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În mod neîntemeiat recurenta invocă lipsa de rol activ a judecătorului în soluţionarea apelului şi nerespectarea principiului contradictorialităţii, deoarece, din actele dosarului de apel rezultă că deşi legal citată, această parte nu s-a prezentat la proces, solicitând judecata în lipsa sa.
În apel, deşi nemulţumită de expertiza efectuată la fond şi împotriva căreia formulase obiecţiuni, nu a solicitat suplimentarea probatoriului, înţelegând să critice numai concluziile expertizei.
Instanţa de apel a apreciat că ea este întocmită cu respectarea dispoziţiilor legale, bilanţul contabil fiind cel ce încalcă OG 13/1996.
Întrucât instanţa de apel s-a pronunţat asupra expertizei, hotărâtoare în dezlegarea pricinii, critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este nefondată, motiv pentru care Curtea va respinge recursul ca nefondat, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 226 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4049/2005. Comercial → |
|---|
