ICCJ. Decizia nr. 4098/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 419 din 28 mai 1988, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.V.C. SRL București și în consecință a fost obligată pârâta SC G. SA Scăieni să plătească reclamantei:
- 1.778.103.200 lei echivalent a 211.798,19 dolari S.U.A., reprezentând chirie restantă calculată până la 1 mai 1998, conform contractului de leasing din 7 februarie 1995 și actului adițional din 19 martie 1996;
- 47.930.400 lei, reprezentând echivalentul a 3.706 dolari S.U.A. despăgubiri pentru neexecutarea unui contract de comision încheiat de părți
- 328.866.048 lei contravaloare T.V.A.
- 719.452.282 lei daune
- 55.298.458 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că părțile au încheiat pe termen de 5 ani un contract de leasing completat cu un act adițional, privind utilaje din industria sticlei, valoarea contractului stabilită de părți fiind de 425.167 dolari S.U.A., cu o chirie lunară de 1.000 dolari S.U.A. și dobândă de 12 % plătibilă de către pârâtă prin livrarea către reclamantă a unor cantități de sticlă.
De asemeni instanța a stabilit că pârâta are o restanță de 211.798,14 dolari S.U.A. în chirie echivalentul a 1.779.103.200 lei și, că pe lângă această sumă trebuie să plătească reclamantei și echivalentul prejudiciului suferit prin neplata chiriei respectiv comisionul de 3 % din valoarea mărfurilor vândute și T.V.A. - ul respectiv, plus beneficiul nerealizat de reclamantă constând în dobânda pe care ar fi obținut-o de la bancă pentru sumele neplătite de pârâtă.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 722 din 11 noiembrie 1998, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC G. SA Scăieni, împotriva sentinței menționată mai sus obligând-o să plătească intimatei - reclamante 18.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 2948 din 16 iulie 1999, pronunțată de fosta Curte Supremă de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de pârâta SC G. SA Scăieni, împotriva deciziei nr. 722 din 11 noiembrie 1998 a Curții de Apel Ploiești, pe care o casat-o, a admis apelul aceleiași părți a desființat sentința civilă nr. 419 din 28 mai 1998 a Tribunalului Prahova și a trimis cauza la același tribunal spre rejudecare, pe considerentul că sumele datorate de pârâtă au fost greșit calculate avându-se la bază numai calculele făcute de reclamantă, dându-se indicații obligatorii cu privire la modul în care urmează a fi stabilit debitul datorat.
Prin sentința nr. 911 din 9 august 2000, pronunțată în fond după casare de Tribunalul Prahova s-a admis acțiunea majorată formulată de reclamantă fiind obligată pârâta la plata sumei de 497.175 dolari S.U.A. sumă plătită în echivalent în lei la cursul B.N. din ziua efectuării plății plus 156.335.584 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 11 din 20 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de SC G. SA Scăieni, împotriva sentinței nr. 911 din 9 august 2000, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost schimbată în parte sentința în sensul că reduce obligația de plată a apelantei pârâte de la 497.275 dolari S.U.A. la 134.838 dolari S.U.A., care vor fi achitați în marfă comandată potrivit contractului de leasing încheiat între părți.
A mai fost obligată apelanta pârâtă și la plata dobânzii contractuale de 12 % ce va fi achitată tot în marfă comandată potrivit contractului de leasing încheiat între părți.
Prin decizia nr. 2196 din 22 iunie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins ca tardiv recursul formulat de reclamanta SC I.V.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 11 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
La data de 17 octombrie 2003, referitor la decizia nr. 11 din 20 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, reclamanta a formulat contestație la titlu solicitând admiterea contestației și stabilirea pe cale judiciară a întinderii obligației debitoarei pârâte referitor la obligarea acesteia la plata dobânzii contractuale în cuantum de 12 % solicitând a se stabili suma datorată cu acest titlu.
în motivarea contestației s-a arătat că s-a pornit executarea deciziei nr. 11 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, executându-se debitul scadent de 134.838 dolari S.U.A. la care intimata pârâtă a fost obligată să o achite în marfă comandată potrivit contractului de leasing din 7 februarie 1995, rămânând de executat dobânda contractuală de 12 % ce urma să fie achitată prin marfă comandată, dobândă ce nu a putut fi executată datorită neprecizării cuantumului exact al obligației de plată formularea din dispozitivul deciziei nefiind îndestulătoare pentru executarea titlului.
A solicitat contestatoarea că în baza art. 400 alin. (2) C. proc. civ., să se stabilească pe cale judiciară întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu în vederea executării acestuia.
La termenul din 13 ianuarie 2004 contestatoarea și-a precizat și completat contestația solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească un termen de 30 de zile în care să fie făcută plata dobânzii în marfă comandată numai pentru export în dimensiuni și calități solicitate de creditoarea contestatoare, iar în caz de neexecutare în 30 de zile plata să se facă în valută precizând că, calculul de 12 % trebuie să se facă lunar ținând cont de valoarea contractului de leasing de 222.261 dolari S.U.A. pe o durată de 60 de luni potrivit contractului de leasing și actului adițional, astfel încât suma datorată de către intimată ca dobândă este de 1.600.279,20 dolari S.U.A.
Intimata pârâtă SC G. SA Scăieni a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la titlu, deoarece instanța nu a fost investită cu obligarea sa la plata dobânzilor și că pe calea contestației la executare, s-a precizat și calculul dobânzilor potrivit sentinței civile nr. 4402/2003 a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a stabilit că executarea dispozitivului deciziei nr. 11/2002 a Curții de Apel Ploiești privitor la dobânzi, urmează a se face asupra sumei de 29.124,9 dolari S.U.A., plătibilă în marfă.
La termenul din 24 februarie 2004, intimata a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației la titlu.
Prin decizia nr. 187 din 1 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de intimata - pârâtă SC G. SA Scăieni.
S-a admis contestația la titlu formulată de reclamanta SC I.V.C. SRL, împotriva deciziei nr. 11 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ în contradictor cu intimata pârâtă SC G. SA Scăieni, în sensul că dobânda contractuală de 12 % ce va fi achitată în marfă comandată menționată în dispozitivul deciziei nr. 11 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești este dobânda lunară aferentă obligației de plată a pârâtei SC G. SA Scăieni de 134.898 dolari S.U.A. datorată pe o perioadă corespunzătoare contractului de leasing de 5 ani (60 de luni) respectiv 970.836,60 dolari S.U.A.
A fost obligată intimata la plata sumei de 18.450.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța decizia, s-a reținut de instanță că împrejurarea că prin sentința 4402 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei s-a admis contestația la executare nu face inadmisibilă contestația la titlu formulată de reclamantă.
Cu privire la cuantumul dobânzii instanța a reținut că aceasta a fost calculată conform contractului de leasing încheiat între părți și este de 12 % lunar pe perioada contractului care este de 5 ani (60 de luni).
împotriva sentinței au formulat recurs contestatoarea, reclamantă SC I.V.C. SRL și intimata pârâtă SC G. SA Scăieni, care au criticat-o pentru nelegalitate.
în motivarea recursului său contestatoarea - reclamantă a precizat că a cerut în cadrul contestației la titlu să se ia în baza calculării dobânzii de 12 % lunar valoarea contractului de leasing, care este de 222.261 dolari S.U.A. nu 134.898 dolari S.U.A., cum din eroare s-a reținut prin decizie susținând că prin reținerea greșită a bazei de calcul și cuantumul dobânzilor datorate de pârâtă a fost stabilit în mod eronat.
S-a solicitat admiterea recursului casarea deciziei și pe fond să se constate că valoarea contractului de leasing este de 222.261 dolari S.U.A. și că în consecință valoarea dobânzii datorată de intimata pârâtă este de 1.600.279,20 dolari S.U.A.
Referitor la acest motiv de recurs invocat, instanța de recurs constată că prin cererea completatoare a contestației la titlu, contestatoarea pârâtă a solicitat ca la stabilirea bazei de calcul a dobânzilor să se aibă în vedere valoarea contractului de leasing care este de 222.261 dolari S.U.A. și nu de 134.898 dolari S.U.A.
Cu ocazia soluționării contestației la titlu, instanța a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere formulate de contestatoare prin cererea de precizare și de completare a contestației la titlu.
Prin recursul formulat intimata pârâtă a invocat nulitatea recursului contestatoarei - reclamante nefiind respectate condițiile cerute de prevederile art. 3021C. proc. civ., referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs.
Cererea formulată de intimată privind nulitatea recursului contestatoarei nu poate fi primită în raport de prevederile deciziei nr. 176/2005 a Curții Constituționale, care a admis excepția de neconstituționalitate a art. 3021alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Intimata a mai susținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport cu sentința civilă 4402 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești.
Nici această susținere nu poate fi avută în vedere.
Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului soluționat prin sentința nr. 4402 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești a avut ca obiect o contestație la executare, prin care s-a solicitat anularea formelor de executare, iar în cauza ce a fost soluționată prin decizia recurată obiectul a fost contestație la titlu, prin care s-a solicitat stabilirea și lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei nr. 11/2002 a Curții de Apel Ploiești, nefiind întrunite condițiile cerute de prevederile art. 1201 C. proc. civ.
Un alt motiv de recurs invocat de intimata pârâtă constă în aceia că la soluționarea contestației la titlu cu privire la stabilirea cuantumului dobânzii nu au fost respectate îndrumările date de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 2948 din 16 iulie 1999.
Acest motiv de recurs este fondat.
Este de menționat că prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2948 din 16 iulie 1999, care a intrat în autoritatea lucrului judecat s-a stabilit cu titlu de îndrumare obligatorie modul de calcul al dobânzii.
Se prevede expres în decizia mai sus menționată că în raport de prevederile contractului de leasing și a actului adițional rezultă în mod clar că locatarul datorează chiria și dobânda lunară calculate pentru fiecare mașină sau utilaj din momentul încheierii procesului verbal și punerii în funcțiune și că locatorul, trebuia să transmită locatarului o comandă pentru livrarea de geamuri pe baza prețurilor negociate.
Această îndrumare obligatorie nu a fost respectată la pronunțarea deciziei 187 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, când s-a soluționat contestația la titlu.
Față de considerentele mai sus menționate, instanța va admite recursurile formulate de părți, și în baza art. 313 C. proc. civ., se va casa decizia nr. 187 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța urmează a se pronunța asupra capetelor de formulate prin cererea de precizare și completare a contestației la titlu, formulată de recurenta contestatoare - reclamantă SC I.V.C. SRL București.
La stabilirea cuantumului dobânzii datorate de recurenta intimată pârâtă SC G. SA Scăieni, se vor avea în vedere îndrumările obligatorii date prin decizia nr. 2948 din 16 iulie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, în care se indică în mod expres modul de calcul.
Cheltuielile de judecată solicitate de părți au fost stabilite cu ocazia rejudecării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5139/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5118/2005. Comercial → |
|---|
