ICCJ. Decizia nr. 4097/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 7052 din 26 mai 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei dovezii de reprezentant al D.S. Buzău și a anulat cererea formulată de R.N.P. D.S. Buzău - O.S. Buzău în contradictoriu cu SC D.P.I. SRL București.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că, cererea formulată conform O.G. nr. 5/2001, prin care creditoarea solicită emiterea unei somații de plată pentru obligarea debitoarei la plata sumei de 27.323,70 dolari S.U.A., a fost introdusă de D.S. Buzău - O.S. Buzău, fără împuternicire din partea R.N.P., iar în cauză sunt irelevante dispozițiile H.G. nr. 1105/2003 nefiind îndeplinite cerințele art. 14 din regulamentul de aplicare a acesteia Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 12 din 13 ianuarie 2005, a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității apelului și a lipsei calității procesuale active apel invocate de SC D.P.I. SRL. A admis apelul declarat de R.N.P. - D.S. Buzău, a anulat sentința atacată și a respins cererea creditoarei.
Pronunțându-se astfel instanța de apel a reținut că prin hotărârea apelată nu a fost rezolvată în fond cererea de somație de plată pentru a fi incidentă norma specială prevăzută de O.G. nr. 5/2001, iar prin H.G. nr. 1105/2003 și regulamentele D.S. Buzău are mandat pentru a formula acțiune în justiție.
Cât privește fondul cauzei, a reținut că atâta timp cât debitoarea a contestat creanța și nu există un înscris semnat de debitoare ori însușit de aceasta care să facă dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, creditoarea are la îndemână calea acțiunii de drept comun.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, creditoarea și debitoarea ambele criticând-o pentru nelegalitate.
R.N.P. - D.S. Buzău și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de O.G. nr. 5/2001, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și față de această situație instanța trebuia să admită cererea și să dispună emiterea somației de plată pentru suma solicitată.
Prin recursul declarat întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC D.P.I. SRL, susține că au fost încălcate normele speciale ale O.G. nr. 5/2001 și principiul legalității căilor de atac, deoarece potrivit art. 7 din acest act normativ ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditoarei este iremediabilă și ca atare în această situație sentința devenind irevocabilă, împotriva ei nu se poate exercita calea de atac a apelului, cum dealtfel nu se putea exercita nici o cale de atac.
Mai susține că în mod greșit instanța de apel a anulat sentința fondului, constatând că D.S. Buzău, are calitate de reprezentant de vreme ce aceasta nu a dovedit cu nimic calitatea sa de reprezentant al R.N.P., iar actele depuse ulterior introducerii cererii nu au valoarea unei procuri speciale.
Totodată susține că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active apel a D.S. Buzău, pentru că titularul dreptului subiectiv civil la judecata în fond a pricinii a fost R.N.P. și astfel au fost încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate.
Conform art. 1 din O.G. nr. 5/2001, modificată și completată prin Legea nr. 295/2002, procedura somației de plată, se desfășoară, la cererea creditorului în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură, ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 7 din același act normativ ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă, fără a se face vreo distincție după motivul respingerii cererii creditorului.
Singura cale de atac permisă împotriva ordonanței, este aceea a cererii în anulare, dar care se află la îndemâna debitorului și numai în cazul admiterii în tot sau o parte a cererii creditorului (art. 8 alin. (1) O.G. nr. 5/2001).
în asemenea situație, fiind vorba de o procedură specială, Curtea de Apel, în temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ., trebuie să evoce fondul și să trimită pricina spre judecare Tribunalului București, pentru soluționarea cauzei pe fond.
în raport de motivul analizat privind necompetența materială și de soluția ce urmează a se pronunța este inutil a fi analizate și celelalte motive de recurs invocate de părți.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursurile și va modifica decizia atacată în parte, în sensul că va trimite cauza la Tribunalul București, pentru a soluționa cererea privind emiterea somației de plată, pe fond, conform O.G. nr. 5/2001.
Celelalte dispoziții ale deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4094/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4103/2005. Comercial → |
|---|
