ICCJ. Decizia nr. 4090/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 1 noiembrie 2004, revizuienta SC M. SRL cu sediul social în Bârlad, județul Vaslui, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3078 din 29 septembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cu motivarea că este potrivnică deciziei nr. 770 din 26 februarie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, existând cauze care au avut același obiect și între aceleași părți, sar cu soluții juridice diferite, invocând ca temei de drept al cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
în dovedirea cererii de revizuire a fost solicitată proba cu acte, fiind anexate hotărârile judecătorești pe baza cărora este fundamentată motivarea revizuientei.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire, urmează a respinge această cerere, pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 770 din 26 februarie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 21/ RE din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. în esență s-a reținut că în mod eronat, instanța de recurs, a considerat că pentru anularea rezoluției nr. 2171 din 20 martie 2002, emisă de directorul O.R.C. Vaslui, recurenții care pretind că au fost prejudiciați prin măsura adoptată, trebuia în prealabil, adică înaintea promovării căii de atac să ceară tribunalului competent în raport de sediul societății anularea rezoluției sus menționate, prin care s-a dispus admiterea cererii formulată de P.R. în calitate de administrator al SC L. SA Bârlad și înscrierea mențiunilor considerate nelegale, conform art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 348/2001, întrucât așa cum bine s-a precizat în recursul în anulare, aceste dispoziții legale au caracter general și ca atare nu erau incidente în cauză, față de prevederile speciale invocate ca temei al cererii de către recurenți și anume art. 199 alin. (2), cu referire la art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată. Deoarece recursul declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil datorită examinării acestei căi de atac într-un cadru procesual greșit, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr. 3078 din 29 septembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei nr. 20/ RE din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ. S-a apreciat că prerogativa P.G.P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a ataca cu recurs în anulare, hotărârile judecătorești irevocabile, când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii în soluționarea cauzei pe fond, are un caracter restrictiv. în speță nu suntem în situația punerii în discuție a soluționării greșite a cauzei pe fond, deoarece cererea de recurs nu a fost soluționată pe fond, ci pe excepție, fiind respinsă ca inadmisibilă. Rezolvarea dată excede astfel sferei de aplicare a dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., deci nu poate legitima accesul la exercitarea căii de atac a recursului în anulare.
Din verificarea celor două hotărâri judecătorești expuse anterior, rezultă neîndoios că nu sunt îndeplinite cerințele impuse imperativ de reglementările cuprinse în art. 322 pct. 7, care expres condiționează că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere numai dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane și având aceiași calitate. Astfel nu se justifică solicitarea revizuientei de admitere a cererii de revizuire și schimbării în tot a deciziei nr. 3078 din 29 septembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în sensul admiterii recursului în anulare promovat de P.G.P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste rațiuni, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M. SRL cu sediul social în Bârlad, județul Vaslui, împotriva deciziei nr. 3078 pronunțată în ședința publică de la 29 septembrie 2004 de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5118/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5114/2005. Comercial → |
|---|
