ICCJ. Decizia nr. 4103/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2001 la Judecătoria Găești, declinată de această instanță la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul A.D., a chemat în judecată pe pârâta SC L.P. SRL și pe P.C.M., T.F., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC L.P. SRL să-i respecte dreptul de folosință pentru suprafața de 10.200 mp. teren, situată în comuna Mătăsaru, aferentă P.T.M., să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul pentru care i s-a acordat dreptul de folosință, să fie obligați pârâții la plata sumei de 10.000.000 lei (evaluare provizorie), reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că în anul 1997 a cumpărat de la F. Dâmbovița P.T.M., aflat pe un teren de 10.200 mp., asupra căruia are drept de folosință cedat de F. Prin H.C.M. nr. 1002/1967 s-a acordat dreptul de folosință pentru 10.200 mp. teren aferent popasului, ce aparține F. Dâmbovița, drept de folosință menținut prin art. 187 din Legea nr. 109/1996.
Prin cumpărarea popasului turistic de către reclamant, dreptul de folosință s-a transferat în favoarea sa, menținându-se pe durata existenței construcției.
Reclamantul a reclamat faptul că SC L.P. SRL, cu acordul T.F., a edificat pe acest teren două construcții pentru desfășurarea activității comerciale, în anul 1998, împrejurare care a avut efect negativ asupra propriei sale activități, prin reducerea beneficiului.
Prin încheierea din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Dâmbovița, la cererea SC L.P. SRL a dispus introducerea în cauză a D.S.D., în calitate de intervenient și s-a admis cererea de efectuare a unei expertize topografice pentru delimitarea terenurilor aflate în folosința reclamantului și suprafețele ocupate de M.G.
Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 155 din 27 ianuarie 2004 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta SC L.P. SRL și a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei SC L.P. SRL să ridice construcțiile edificate pe 465 mp., identificate în raportul de expertiză M.E., aflat în folosința reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
A luat act că reclamantul a renunțat la cererea pentru despăgubiri și a fost respinsă acțiunea față de T.F.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că reclamantul este titularul dreptului de folosință asupra suprafeței de 10.200 mp. atribuită către F. prin H.C.M. 1002/1967 și transmisă reclamantului odată cu contractul de vânzare cumpărare a P.M. Că, pârâta SC L.P. SRL folosește din această suprafață 465 mp. fără titlu.
împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta SC L.P. SRL și intervenienții, M.G. și D.S.D.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 346 din 6 mai 2004 a admis apelurile, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins și capătul de cerere din acțiune privind ridicarea construcțiilor edificate pe terenul de 465 mp., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Instanța de apel a reținut că greșit, prin hotărârea atacată, s-a apreciat că reclamantul este titularul dreptului de folosință pentru 10.200 mp., pe care s-a edificat P.T.M.
Din actele dosarului și expertiza topografică rezultă că acest teren este proprietatea statului aflat în administrarea D.S.T.
Prin H.C.M. 1002/1967 s-a transmis către F. dreptul de folosință asupra terenului și s-a edificat apoi P.T.M., care a fost vândut reclamantului. Dar, conform contractului de vânzare cumpărare, obiectul tranzacției nu a privit și folosința terenului, care nu era transmisibilă.
între reclamant și D.S.T. nu a intervenit nici o convenție privind folosința terenului de către reclamant.
Ca urmare, instanța a reținut că reclamantul fără temei a cerut ridicarea construcțiilor de către SC L.P. SRL de pe suprafața de 465 mp.
împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- reținerea instanței de apel în sensul că terenul în litigiu este în administrarea D.S.T., contrazice probele din dosar, adresa Prefecturii județ Dâmbovița nr. 1651/2001, în care se menționează că nu sunt delimitate corect între A.D. și M.G. suprafețele de teren;
- greșit s-a respins cererea de ridicare a construcțiilor de către SC L.P. SRL de pe 465 mp., întrucât, așa cum reține expertiza tehnică efectuată de ing. M.E., acestea se află amplasate pe suprafața de 10.200 mp. al fostului F. aferenta P.T.M.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și probelor din dosar se reține că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta i-a încălcat un drept ocrotit de lege.
Reclamanta susține că i s-a încălcat dreptul de folosință a suprafeței de 10.200 mp., pe care este amplasată construcția P.T.M., prin construcțiile ridicate de pârâta SC L.P. SRL pe o parte din acest teren și anume 465 mp., dar, nu a făcut dovada că deține terenul în folosință.
Suprafața de 10.200 mp. este proprietatea statului român. în 1967 prin H.C.M. 1002 statul român a cedat 10.200 mp. în folosința gratuită a cooperației de consum, azi F. Dâmbovița, pentru construirea P.T.M. Cedarea folosinței s-a făcut determinat, pentru acest beneficiar.
Ca urmare, la înstrăinarea construcției de către F., reclamantul cumpărător nu a dobândit și dreptul de folosință, acest atribut revenind proprietarului, statul român, administrat prin D.S.D.
Ca urmare, neavând dreptul de folosință, reclamanta nu este îndreptățită să ceară pârâtei ridicarea construcțiilor, chiar dacă acestea sunt nelegal amplasate.
Așa fiind, sunt fără relevanță și nu este cazul a fi analizate criticile recurentei privind greșita delimitare a terenului ocupat de pârâtă.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată a fost temeinică și legală, recursul fiind respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4097/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4087/2005. Comercial → |
|---|
