ICCJ. Decizia nr. 5118/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 359 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Urziceni, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Axintele Județul Ialomița și Comisia Județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar și pe cale de consecință: s-a constatat că reclamantul în numele și pentru Asociația Agricolă Familială M.I. din Comuna Axintele, are un drept de proprietate asupra unei magazii pentru cereale formată din patru compartimente și a terenului aferent în suprafață de 5900 m2, imobile situate în intravilanul comunei Axintele, satul Horia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în anul 1991 urmare a lichidării fostului patrimoniu al C.A.P. Horia, s-a atribuit Asociația Agricolă Familială M.I. o magazie compusă din 4 compartimente din care 3 compartimente din lemn, iar cel de-al patrulea din zid. Că, această magazie a fost și este folosită pentru depozitarea cerealelor de către membrii asociației agricole. Odată cu magazia, asociația agricolă a intrat în posesia suprafeței de 5.900 m2, teren aferent construcției (magazia).
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1564 din 6 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta Comisia Județeană pentru S.D.P.P.T. Județul Ialomița în contradictoriu cu intimatul reclamant M.I., în nume propriu și ca reprezentant al Asociației familiale M.I. și Primăria Comunei Axintele Județul Ialomița și pe cale de consecință a schimbat în totalitate sentința în sensul că a respins acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra unei magazii de cereale și a terenului aferent în suprafață de 15000 m2.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor printr-un înscris sub semnătură privată, denumit protocol, iar pe de altă parte, nu se putea invoca de către reclamantă uzucapiunea de scurtă durată în baza unui titlu nul absolut.
împotriva deciziei civile mai sus-menționată a declarat recurs reclamanta Asociația Agricolă Familială M.I. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora "construcțiile agrozootehnice, atelierele de mică industrie, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile aferente de sub acestea ca și cele necesare utilizării lor normale devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.
- Instanțele au ignorat și prevederile art. 45 și art. 46 din Legea nr. 18/1991 legea fondului funciar.
- Actul juridic "Protocolul de predare-primire" încheiat la 28 iulie 1994 între comisia de lichidare a patrimoniului fostei S.A.H. și M.I. ca reprezentant al Asociației Agricole Familiale M.I., constituie un act legal de transmitere a proprietății asupra bunurilor la care se referă, fără a mai fi nevoie de încheierea unui alt act translativ de proprietate sub formă autentică.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1895 C. civ., "cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în raza teritorială a tribunalului unde se află nemișcătorul și prin douăzeci de ani, dacă locuiește afară din acea rază teritorială".
Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată trebuie întrunite cumulativ două condiții speciale și anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau justă cauză; posesia să fie de bună credință.
în conformitate cu art. 1897 C. civ., prin just titlu se înțelege orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea-cumpărarea, donația, schimbul etc.
Textele de lege mai sus invocate nu sunt aplicabile speței în cauză, deși s-a vrut acest lucru de către reclamanta Asociația Agricolă Familială M.I., întrucât protocolul încheiat la data de 28 iulie 1994 între S.A.H. (desființată la 14 octombrie 1993) și Asociația Agricolă Familială M.I. nu este un act translativ de proprietate în condițiile textului de lege mai sus menționat și nu a fost nici încheiat cu respectarea condițiilor art. 45 din Legea nr. 18/1981 (în vigoare la data încheierii protocolului), respectiv sub forma unui act autentic.
Prin urmare, Asociația Agricolă Familială M.I. fără personalitate juridică nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra magaziei compusă din 4 compartimente și a terenului în suprafață de 5900 m2 aferent magaziei, doar printr-un act sub semnătură privată.
Nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamantă deoarece pentru apărarea dreptului de proprietate asupra magaziei și terenului aferent, reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizare și nu cea în constatare.
Cu privire la susținerea reclamantei, în sensul că instanțele au ignorat prevederile art. 45 și art. 45 din Legea nr. 18/1996, este de reținut faptul că aceste articole au fost abrogate prin art. 19 din Legea nr. 54/1998 privind circulația terenurilor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut că motivele de recurs invocate nu s-au circumscris temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 C. proc. civ. și în consecință s-a respins recursul declarat de reclamanta Asociația Agricolă Familială M.I. împotriva deciziei civile nr. 1564 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel București, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4090/2005. Comercial → |
|---|
