ICCJ. Decizia nr. 4153/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4153/2005
Dosar nr. 2270/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 februarie 2004, O.N.C. a formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, solicitând anularea deciziei Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ nr. 39 din 20 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6110/2003, care este contrară deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 4147 din 30 octombrie 2003 (dosar nr. 134/2002).
În motivarea cererii, revizuienta a susţinut că prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 39 din 20 ianuarie 2004, s-a reţinut ca legală hotărârea A.G.A. din 12 decembrie 2002, prin care s-a limitat la 190.000 numărul acţiunilor nominative pe care le poate deţine o persoană fizică sau juridică la capitalul social.
Ori, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 4147 din 30 octombrie 2003, s-a reţinut că plafonarea cotei de participare la capitalul social este o măsură ilegală. Ca urmare, cere să se reţină contradicţia evidentă dintre hotărârile Curţii de Apel Cluj şi Curţii Supreme de Justiţie în soluţionarea aceleiaşi pricini şi între aceleaşi părţi, având ca obiect modul de aplicare a dispoziţiilor decretului nr. 31/1954 şi Legii nr. 31/1990.
SC F. SA Cluj a cerut respingerea cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două decizii invocate ca potrivnice având obiect diferit, iar părţile nu sunt aceleaşi şi nu au aceiaşi calitate.
Examinând cererea de revizuire, în raport de prevederile art. 322 pct. 7 şi deciziile invocate ca fiind potrivnice, se reţine că este nefondată şi urmează a fi respinsă, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 322 pct. f C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, îşi are temeiul în cazul pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.
Drept urmare, revizuirea prevăzută de pct. 7 este admisibilă cu îndeplinirea anumitor condiţii, şi anume existenţa a două hotărâri potrivnice definitive, date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate şi neinvocarea şi nediscutarea, în cea de-a doua pricină a excepţiei autorităţii lucrului judecat.
În speţă, nici una din aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Astfel, din verificarea hotărârilor pretins potrivnice se reţine că instanţele au avut spre soluţionare cauze ce nu au avut acelaşi obiect.
Dosarul soluţionat în recurs de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 4147 din 30 octombrie 2003, a avut ca obiect acţiunea reclamantei SC F. SA Cluj şi A.P. din aceeaşi societate, pentru constatarea, în contradictoriu cu pârâtul, O.N.C. şi alţi 12 pârâţi persoane fizice, a neopozabilităţii contractelor de cesiune dintre pârâtul, prim cesionar şi ceilalţi pârâţi, cedenţi. Hotărârea pronunţată a fost de respingere a cererii, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., acţiune în constatare, instanţa reţinând că părţile au calea acţiunii în realizare.
Faptul că, în considerentele deciziei se fac referiri privind admisibilitatea limitării numărului acţiunilor unui acţionar într-o societate comercială, nu poate fi reţinută ca element de contrarietate, întrucât hotărârile potrivnice se stabilesc în raport de dispozitivul acestora, iar nu în raport de considerente.
În ce priveşte cea de a doua hotărâre invocată de revizuient ca fiind potrivnică, Decizia Curţii de Apel nr. 39 din 20 ianuarie 2004, prin aceasta s-a soluţionat acţiunea reclamantului O.N.C., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Cluj, pentru anularea hotărârii A.G.A. din 12 decembrie 2002, acţiune respinsă ca nefondată.
Rezultă că, obiectul celor două litigii este diferit şi anume, o acţiune în constatare respinsă ca inadmisibilă, deci fără a se judeca fondul (Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 4147 din 30 octombrie 2003) şi o cerere nepatrimonială, anularea unei hotărâri A.G.A., respinsă ca nefondată (Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 39 din 20 ianuarie 2004).
Nu este îndeplinită nici condiţia existenţei aceloraşi părţi, în aceeaşi calitate, în primul dosar fiind mai mulţi reclamanţi şi pârâţi, iar în cel de al doilea, calitatea părţilor este diferită.
Ca urmare, nefiind îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuentul urmează să fie obligat faţă de SC F. SA Cluj la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 59.500.000 lei, onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată cererea de revizuire formulată de O.N.C., împotriva deciziei nr. 39 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe revizuient la plata sumei de 59.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC F. SA Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4140/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4163/2005. Comercial → |
|---|
