ICCJ. Decizia nr. 4163/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4163/2005
Dosar nr. 437/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 mai 2003 sub nr. 1898 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul M.B. prin P.G., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat instanţei obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1.647.568.716 lei, reprezentând profit minim garantat pentru bloc, în cuantum de 785.846.683 lei calculat pentru perioada 1998 – 2001, penalităţi de întârziere calculate până la data de 31 octombrie 2002 în cuantum de 46.657.349 lei, majorări de întârziere în cuantum de 815.064.685 lei calculate până la data de 31 octombrie 2002, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19 februarie 2004, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul majorării pretenţiilor la 1.292.775.471 lei, reprezentând profit minim garantat pentru perioada 2000-2003; 492.431.097 lei majorări de întârziere calculate până la data de 31 decembrie 2003 şi 90.728.817 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 31 decembrie 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 4325 din 31 martie 2004 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţine în considerente că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 1201 C. civ., nefiind întrunită tripla identitate, sentinţa nr. 2098/1999 a Tribunalului Bucureşti având ca obiect sume diferite calculate pentru perioade de timp diferite în raport de precizarea adusă de către reclamant în prezentul dosar.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului spaţiu cu altă destinaţie de 425 mp inclusiv terenul aferent de 92 mp în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, iar finalizarea construcţiei a fost efectuată de către pârâtă după vânzare, condiţii în care reclamantul nu mai poate pretinde nici un drept, contractul de asociere existent între părţi încetându-şi efectele la data transmiterii proprietăţii.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială care, prin Decizia nr. 515 din 17 noiembrie 2004 a respins ce nefondat apelul declarat de reclamantul M.B. prin P.G. Instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei care vizau interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în speţă a clauzelor contractului de asociere din 13 aprilie 1993 şi a contractului de vânzare-cumpărare din 17 mai 1994, în condiţiile în care părţile ulterior au încheiat un act adiţional din 10 august 1993, iar în art. 2 al acestuia este prevăzut faptul că echivalentul cotei de aport a C.G.M.B. (cota de 10,01 %) se regăseşte în Blocul ce face obiectul altui contract de asociere încheiat între părţi.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta M.B. prin P.G., care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. şi a solicitat, în fond, după admiterea recursului să se admită acţiunea faţă de reclamantă.
Critica formulată de recurentă este aceea că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că prin încheierea actului adiţional şi a contractului de vânzare-cumpărare din 17 mai 1995 părţile şi-au exprimat voinţa în sensul de a înceta contractul de asociere din 13 aprilie 1994 şi a omis celelalte două acte adiţionale încheiate între părţi, respectiv actul adiţional din 4 octombrie 1994 şi actul adiţional din 4 august 1994 unde părţile au stipulat în mod expres că celelalte prevederi ale contractului de asociere rămân neschimbate.
Mai susţine recurenta că într-o interpretare corectă şi logică a celor două acte adiţionale rezultă voinţa liber exprimată a părţilor, că fără echivoc rămân valabile dispoziţiile contractului de asociere în participaţiune, dovada acestuia fiind stabilită pe toată perioada construcţiei.
Recursul nu este fondat.
Între părţile litigante s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune din 13 aprilie 1993, având ca obiect finalizarea execuţiei lucrărilor de construcţii, punerea în funcţiune şi exploatarea în mod distinct de către părţile contractante a blocului din ansamblul E.B., aportul părţilor, potrivit art. 2 din contract, fiind de 10,01 % pentru R.A.I.R.A. şi de 89,99 % pentru SC E. SA.
Potrivit art. 1 din actul adiţional înregistrat la 10 august 1993, cota de aport de 10,01 % a R.A.I.R.A., reprezentând 299,98 mp suprafaţă construită desfăşurată, locuinţa din E.B. se transmite în favoarea SC E. SA, iar potrivit art. 2 din acelaşi act adiţional s-a prevăzut că echivalentul cotei de aport a C.G.M.B. de 10,01 % se regăseşte în blocul ce face obiectul altui contract încheiat între părţi, de unde rezultă că în fapt SC E. SA a dobândit 100 % din imobilul ansamblul E.B.
La data de 17 mai 1994 părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect vânzarea cotei de 10,01 % din spaţiul cu altă destinaţie, cotă ce reprezintă stadiul fizic executat prevăzut în caietul de sarcini, anexă la contractul de asociere, precum şi terenul aferent spaţiilor în suprafaţă totală de 92 mp, de unde rezultă că fiecare parte contractantă a dobândit proprietatea exclusivă asupra unor părţi determinate din bloc înainte de începerea unei activităţi de exploatare, înainte ca acestea să realizeze vreun profit.
Voinţa părţilor rezultă fără echivoc şi din dispoziţiile expres prevăzute de acestea în cuprinsul convenţiei de vânzare-cumpărare. Astfel, conform art. 11 al contractului de vânzare-cumpărare „începând cu data încheierii prezentului contract de vânzare-cumpărare, contractul de asociere din 13 aprilie 1992 îşi încetează efectele". Ori, implicit, îşi încetează efectele şi actele adiţionale ulterior vânzării încheiate, potrivit principiului „accesorium sequitur principale".
Pe de altă parte, temeiul pretenţiilor deduse judecăţii au avut ca izvor contractul de asociere, care conform clauzei contractuale sus-citate şi-a încheiat efectele, astfel încât acestea nu pot fi pretinse în virtutea unui titlu desfiinţat.
Astfel, în mod corect instanţele au apreciat că reclamanta nu mai poate pretinde nici un drept în temeiul contractului de asociere, acesta încetându-şi efectele la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.B., împotriva deciziei nr. 515 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4175/2005. Comercial → |
|---|
