ICCJ. Decizia nr. 4195/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4195/2005
Dosar nr. 1879/2002
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 1681/CA/2001 din 7 decembrie 2001, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea creditoarei SC D.N. SA Târgu-Mureş, sucursala Deva şi a somat debitoarea SC A.G. SA Orăştie să plătească acesteia 5.187.438.333 lei contravaloare gaze naturale, 685.650.098 lei cu titlu de T.V.A. reactualizată şi 4.668.874.191 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, de asemeni reactualizate cu rata inflaţiei, la data plăţii efective, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a ordonanţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile şi-au însuşit drepturile şi obligaţiile din contractul de gaze naturale (dosarul de fond). Debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, cu referire la sumele pretinse de creditoare, având caracter cert, lichid şi exigibil.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 106/2002 din 29 mai 2002, a respins acţiunea în anulare formulată de debitoare împotriva ordonanţei menţionate.
S-a reţinut că debitoarea a contestat suma de 9.856.312.524 lei, în raport de împrejurarea neefectuării unui punctaj. Totodată, aceasta a susţinut că neplata sumelor datorate creditoarei este consecinţa neîndeplinirii obligaţiilor de plată de către debitorii proprii ai SC A.G. SA, împotriva cărora a formulat plângeri penale.
Debitoarea a susţinut că a formulat obiecţiuni, sens în care a depus adresa din 17 martie 2000, fără a putea face dovada comunicării acestora creditoarei.
S-a încercat o recalculare a penalităţilor, părţile afirmând însă că aceasta nu s-a realizat.
În raport de situaţia expusă, instanţa de control judiciar a apreciat că nu au rezultat elemente care să ducă la modificarea pretenţiilor creditoarei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri debitoarea a declarat recurs, reiterând motivele apelului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia Codului de procedură civilă, Titlul V, Cap. I, secţiunea I, rezultă că recursul se declară împotriva hotărârilor determinate prin art. 299 pentru cel puţin unul din motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 din cod.
Prin urmare, controlul judiciar provocat prin exercitarea acestei căi de atac constă în verificarea legalităţii hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate invocate în termen de parte.
Ori declarând recurs, debitoarea, deşi a invocat cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., nu a formulat critici susceptibile a fi încadrate în acestea, cu referire la hotărârea atacată pe această cale.
Pe de altă parte, pentru a respinge acţiunea în anulare, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că în mod judicios, în raport de actele dosarului, prima instanţă a apreciat că pretenţia creditoarei îndeplineşte condiţiile art. 1 din ordonanţa nr. 5/2001 a Guvernului României.
Reexaminând cauza în raport de criticile formulate, se constată că în mod întemeiat instanţa de control judiciar a stabilit că nu au rezultat elemente care să justifice concluzia modificării pretenţiilor creditoarei.
Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente care să impună concluzia neîndeplinirii condiţiilor art. 1 din actul normativ menţionat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de debitoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC A.G. SA Orăştie, împotriva sentinţei nr. 106 din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4169/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4198/2005. Comercial → |
|---|
