ICCJ. Decizia nr. 4164/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4164/2005
Dosar nr. 507/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 iunie 2003, M.V., atât în nume propriu cât şi ca administrator al SC A. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Vâlcea, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 102.000.000 lei actualizată în funcţie de indicele de inflaţie actualizată începând cu data de 18 februarie 2000, şi până la momentul plăţii efective.
În motivare se arătat că, reclamanta este proprietara mai multor autoturisme cu regim de taxi, care în timp au fost avariate şi au necesitat reparaţii în sumă totală de 102.000.000 lei, sumă ce a fost virată de pârâtă reclamantei.
Ulterior, pârâta a formulat plângere penală, iar reclamanta prin administratorul său a restituit în mai multe rate pârâtei suma încasată.
Cum în urma cercetării penale s-a constatat că suma în litigiu a fost efectiv folosită pentru reparaţia autoturismelor, reclamantul, persoană fizică, a fost scos de sub urmărire penală, iar falsul reţinut şi sancţionat cu o măsură administrativă nu înlătură dreptul la despăgubiri, se impune admiterea prezentei acţiuni şi obligarea pârâtei la plata sumei de 102.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 176/COM/2004, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei SC A. SRL suma de 102.000.000 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acţiunea formulată de M.V.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, deşi în cauză este aplicabil termenul de prescripţie de 2 ani, acţiunea formulată de SC A. SRL nu este prescrisă, deoarece acest termen începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv 11 februarie 2002, când s-a pronunţat rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului M.V.
În raport de această dată şi de faptul că între părţi există raporturi contractuale de asigurare, iar reclamanta a dovedit că a suportat costul înlăturării mai multor avarii prin acţiune fără însă a acorda şi reactualizarea acesteia întrucât SC A.R.A. SA nu are o culpă exclusivă în neachitarea despăgubirilor.
În ceea ce-l priveşte pe reclamantul persoană fizică, acesta nu are calitatea de asigurat şi deci, nu este îndreptăţit să primească o sumă de bani cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL şi cu recurs pârâta SC A.R.A. SA.
Examinând cele două căi de atac exercitate de părţi şi având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată şi prevederile art. 2821 C. proc. civ., Curtea de Apel Piteşti le-a calificat drept recursuri şi le-a soluţionat ca atare. Prin Decizia nr. 204 din 11 iunie 2004, Curtea a admis recursul formulat de pârâtă şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei despăgubiri în suma de 7.000.000 lei (în loc de 102.000.000 lei) şi a constatat nul recursul formulat de reclamantă, menţinând în rest sentinţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare ca apel. În motivarea recursului, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că în mod greşit Curtea de apel a calificat calea de atac drept recurs în loc de apel întrucât pe de o parte potrivit art. 7208 C. proc. civ., modificat şi sentinţele în materie comercială sunt supuse apelului, iar dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., nu se aplică în această materie iar, pe de altă parte obiectul cererii era o sumă de bani în cuantum de peste 200.000.000 lei.
Recursul este inadmisibil.
Este adevărat că modificarea adusă art. 7208 C. proc. civ., prin OUG nr. 58/2003 a reintrodus apelul în materie comercială dar prevederile art. 2821 C. proc. civ. îşi găsesc aplicarea în această materie, legiuitorul nefăcând nici o distincţie, în această privinţă, între materia civilă şi cea comercială.
Pe de altă parte obiectul cererii reclamantei a constat în plata sumei de 102.000.000 lei, actualizată, aşa încât sunt aplicabile prevederile art. 2821 C. proc. civ. Drept urmare, având în vedere prevederile art. 299 C. proc. civ., recursul reclamantei, declarat împotriva unei decizii pronunţate de curtea de apel în recurs, este inadmisibil şi urmează a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 204/ R-C din 11 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4147/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4169/2005. Comercial → |
|---|
