ICCJ. Decizia nr. 4217/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4217/2005
Dosar nr. 1893/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8421/ COM din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.T.M., sucursala Constanţa şi a obligat pârâta S.A.A.F. SA Bucureşti să plătească acesteia 2.117.810.987 lei, cu titlu de pretenţii şi 49.322.883 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că, la data de 8 aprilie 2004, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei menţionate reprezentând contravaloarea unor prestaţii efectuate în favoarea acesteia, facturate şi achitate numai în parte.
Din probatoriul administrat instanţa de fond a constatat că părţile au încheiat contracte. Reclamanta a emis facturi pentru încasarea contravalorii prestaţiilor efectuate în favoarea pârâtei.
Facturile au fost acceptate de pârâtă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
S-a reţinut că, prin recunoaşterea datoriei, cursul prescripţiei a fost întrerupt, iar condiţiile art. 1145 alin. (1) C. civ., cu referire la compensarea datoriilor reciproce, nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat cu privire la întreruperea cursului prescripţiei.
Totodată, în mod greşit s-a apreciat cu privire la neîndeplinirea condiţiilor compensării judiciare.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune, pârâta pune în discuţie o distincţie neprevăzută de lege, cu referire la întreruperea cursului acesteia, aşa încât în mod judicios prima instanţă a respins excepţia menţionată.
Examinând cauza în raport de cea de a doua critică formulată, se constată că în mod corect s-a reţinut neîndeplinirea condiţiilor compensării legale.
Ori, în măsura în care pârâta are în vedere compensarea judecătorească, nereglementată de C. civ., dar admisă de practica judiciară, trebuie avut în vedere că aceasta poate fi dispusă exclusiv în situaţia când lichidarea datoriei reciproce este provocată prin acţiune reconvenţională împotriva creditorului reclamant.
Cum această situaţie nu se constată în cauză, recursul urmează a fi privit ca nefondat şi sub aspectul acestei critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4211/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4242/2005. Comercial → |
|---|
