ICCJ. Decizia nr. 4273/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4273/2005
Dosar nr. 4933/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 septembrie 2003, reclamanta SC I.I. SA a solicitat obligarea pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia la echivalentul în lei a sumei de 52.117 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor încărcate în autoutilitară şi transportate la Madrid, de unde în noaptea de 28 februarie 2003 au fost sustrase de către autori necunoscuţi.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunţare, reclamanta solicită:
- Obligarea pârâtei la plata sumei de 1.091.053.433 lei, reprezentând contravaloarea a 2800 kg. textile predate pentru un transport extern în solidar cu SC A. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia;
- Obligarea pârâtei la plata sumei de 117.073.909 lei cu titlu de dobândă legală aferentă în solidar cu SC A. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia.
Pârâta a chemat în garanţie societatea de asigurare a autoutilitarei SC A. SA Cluj Napoca, SC N.C.A. SRL Doştat, în calitate de proprietară a utilitarei SC V.C. SRL Doştat, care în calitate de locatar a autoutilitarei, a subînchiriat pârâtei acest bun.
Prin sentinţa nr. 1305 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Alba, secţia comercială a admis acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC V.E. SRL Alba Iulia, pe care a obligat-o la 1.091.053.433 lei cu titlu de despăgubiri şi la 117.073.909 lei dobândă aferentă perioadei 20 aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003 a admis şi cererea de chemare în garanţie a pârâtei SC V.E. SRL şi a obligat societatea de asigurare, pârâta SC A. SA Cluj Napoca la 1.091.053.433 lei daune şi 35.193.200 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a luat act că pârâta a renunţat la judecată şi la drept faţă de chematele în garanţie SC N.C.A. SRL şi SC V.C. SA Doştat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă, că, prin contractul încheiat cu proprietara autovehiculului SC N.C.A. SRL, societatea de asigurare a preluat riscul sustragerii mărfurilor care s-a produs în noaptea de 28 februarie 2003 în oraşul Madrid – Spania, independent de culpa conducătorului auto, astfel că este ţinută să acopere dauna suferită, a cărei întindere s-a calculat conform art. 16 din condiţiile de asigurare la nivelul sumei de 1.091.053.433 lei.
S-a motivat de asemenea că, obligaţia de plată a societăţii de asigurare s-a născut în luna aprilie 2003, iar neonorarea ei atrage curgerea dobânzilor legale în sumă de 117.073.909 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta SC V.E. SRL şi chemata în garanţie SC A. SA.
Apelanta SC V.E. SRL a solicitat modificarea sentinţei, întrucât tribunalul nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind obligarea chematei în garanţie la plata daunelor interese în sumă de 117.073.909 lei.
Prin apelul formulat, S.A.R. A. SA a solicitat modificarea sentinţei tribunalului şi respingerea cererii de chemare în garanţie, întrucât răspunderea pentru pierderea sau furtul mărfurilor revine cărăuşului, care este SC V.E. SRL, iar această societate nu beneficiază de contractul de asigurare încheiat cu SC N.C.A. SRL. S-a susţinut de asemenea că, prin contractul de închiriere al autoutilitarei, SC N.C.A. SRL nu şi-a asumat obligaţia de garantare a locatarului pentru furt, neexistând voinţa de a stipula că de riscul asigurat să beneficieze SC V.C. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 29/ A din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul formulat de pârâta SC V.E. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1305, pronunţată de Tribunalul Alba la 18 noiembrie 2003 şi în consecinţă, schimbă în parte, sentinţa atacată, în sensul că obligă chemata în garanţie SC A. SA Cluj Napoca să plătească pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia suma de 117.073.909 lei dobânda legală, aferentă perioadei 20 aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003.
Menţine neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC A. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă apelanta SC A. SA să plătească intimatei SC V.E. SRL suma de 3.974.718 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, timbrat şi motivat chemata în garanţie SC A. SA, sucursala Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susţinând în esenţă că:
- instanţa de apel, în mod greşit a respins cererea de suspendarea judecăţii conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ.;
- instanţa de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., când afirmă că beneficiara asigurării este pârâta SC V.E. SRL, deoarece titulara licenţei de transport efectuat pe bază de contract cu intimata reclamantă SC I.I. SRL este SC V.C. SA;
- că din actele depuse la dosarul de daună nu se pot determina cauzele producerii evenimentului şi nici întinderea pagubei deoarece pârâta nu a putut prezenta un proces verbal de cercetare la faţa locului şi nici un alt act din care să rezulte că poliţia a efectuat aceste cercetări;
- a fost obligată greşit la plata sumei de 1.091.053.433 lei, deoarece conform notei de calcul rezultă că valoarea eventualei despăgubiri este de 765.818.839 lei, iar suma la care ar putea fi obligaţi cu titlu de despăgubire este de 692.239.760 lei.
În consecinţă, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, şi casarea deciziei atacate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de chemata în garanţie SC A. SA.
Critica recurentei că instanţa de apel i-a respins cererea formulată la data de 2 februarie 2004, pentru suspendarea judecării apelului conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată întrucât, fiind o normă permisivă, dă putere instanţei la aprecierea acesteia în funcţie de conţinutul procesului pe baza căruia s-a solicitat suspendarea.
De asemenea nici critica recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. proc. civ., când a reţinut că beneficiara asigurării este SC V.E. SRL, este nefondată, instanţa de apel, în mod corect a detaliat răspunderea chematei în garanţie S.A.R. A. SA, în raport de prevederile legii şi ale contractului de asigurare, care permit ca asiguratul să nu fie una şi aceeaşi persoană cu transportatorul şi că în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat asigurătorul să preia riscul de răspundere a terţului, ce are calitatea de transportat.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 136/1995 documentul de asigurare este transmisibil în mâinile transportatorului care poate fi un terţ, astfel că invocarea art. 25 din lege nu are incidenţă asupra raportului juridic creat.
Nici critica prin care recurenta susţine că pârâta nu a putut face dovada cu acte cu privire la evenimentul produs nu este întemeiată, întrucât, aşa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, anunţarea evenimentului asigurat s-a făcut în timp util şi cu respectarea condiţiilor de asigurare.
Nefondată este şi ultima critică formulată de recurentă prin care susţine că a fost obligată în mod greşit la plata sumei de 1.091.053.433 lei deoarece, cum în mod corect au reţinut ambele instanţe întinderea daunei s-a făcut prin aplicarea întocmai a prevederilor art. 16 din condiţiile asigurării.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanţie S.A.R. A. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA, sucursala Alba, împotriva deciziei nr. 29/ A din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4255/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4279/2005. Comercial → |
|---|
