ICCJ. Decizia nr. 4255/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4255/2005

Dosar nr. 1887/2005

Şedinţa publică din 23 septembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a Tribunalului Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii B.A.L. şi B.E. în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Oradea şi s-a constatat rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi la 12 ianuarie 1999, cu începere de la 27 iulie 1999.

S-a reţinut de instanţă că prin convenţia încheiată la 27 iulie 1999, părţile au hotărât încetarea contractului de închiriere, întrucât pârâta nu a achitat chiria stabilită de comun acord.

Apelul declarat de reclamanţii B.A.L. şi B.E., împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 35 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a apreciat ca nefondate criticile referitoare la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra capătului de cerere privind completarea de acţiune, faţă de prevederile art. 2812 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut că este nelegală şi netemeinică.

Au arătat recurenţii că în mod greşit instanţa de apel nu a examinat criticile invocate privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa pe cererea de completare a acţiunii formulată la 14 iunie 2004. Că instanţa trebuia să se pronunţe asupra acestui motiv de apel şi nu să-i îndrume să formuleze o cerere de completare a hotărârii în temeiul art. 2812 C. proc. civ.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că această cerere de completare a hotărârii se poate formula în situaţia în care partea nu a declarat apel şi respectiv recurs şi în acelaşi termen prevăzut de lege pentru exercitarea acestor căi de atac.

În speţă, reclamanţii nu au formulat cererea de completare în temeiul dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dar au declarat apel în care au invocat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri de completare a acţiunii principale.

În mod greşit instanţa a respins cererea formulată de reclamanţi, cu motivarea că trebuia să formuleze cerere potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.

Cât timp reclamanţii au ales calea de atac a apelului în care au invocat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de completare, instanţa de control judiciar trebuia să examineze aceste critici.

Faţă de aceste considerente urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamanţi, să se caseze Decizia atacată şi să se trimită cauza aceleaşi instanţe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanţii B.A.L. şi B.E., împotriva deciziei nr. 35 din 29 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4255/2005. Comercial