ICCJ. Decizia nr. 4305/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4305/2005
Dosar nr. 7638/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2192/2003 la Tribunalul Bacău, reclamanta SC V. SA Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Bacău, pentru a fi obligată la plata sumei de 28.189,65 euro în lei la cursul B.N.R. al zilei de plată reprezentând facturi neachitate.
Prin sentinţa civilă nr. 2374 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 28.189,65 euro, reprezentând facturi neachitate pentru perioada 18 martie 2001 – 17 martie 2003, precum şi suma de 30.776.627 lei taxă de timbru şi suma de 69.564.000 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 15 septembrie 1999 între părţi s-a încheiat un contract de agent de intermediere având ca obiect obligaţia reclamantei de a intermedia comenzi de organe de asamblare pentru firma T. Italia, în schimbul unui comision de 5,5 % din comanda calculată şi încasată de vânzător pe baza preţului; prin act adiţional comisionul a fost redus la 4 % şi pârâta deşi a efectuat o perioadă plăţi, în mod nejustificat a refuzat ulterior achitarea sumelor de bani datorate, în raportul de expertiză calculându-se şi stabilindu-se suma datorată.
Prin Decizia civilă nr. 79 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligând-o pe apelantă să-i plătească intimatei-reclamante suma de 20.397.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că în mod corect a fost înlăturată excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi, de asemenea, că motivele invocate de apelantă sunt contradictorii şi infirmate de actele dosarului, în timp ce din analiza raportului de expetiză efectuat la instanţa de fond rezultă în mod clar că expertul a răspuns la obiectivele fixate, iar apelanta deşi a criticat expertiza efectuată, nu a solicitat efectuarea unei alte expertize în apel.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei pronunţate, ca fiind netemeinică şi nelegală, admiterea excepţiei prematurităţii şi pe fond respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului, pârâta arată astfel că greşit a fost înlăturată excepţia prematurităţii motivat de împrejurarea că părţile au parcurs procedura specială a somaţiei de plată, care nu poate înlocui procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, susţine că nu s-a reţinut că intimata-reclamantă a făcut în mod voit confuzie între contractul de comision şi contractul de agent, care din punct de vedere juridic sunt diferite, de asemenea, nu s-a reţinut dacă intimata şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, dacă în cauză erau aplicabile prevederile regulamentului B.N.R. şi nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 46 C. com., în temeiul cărora pot constitui probe doar facturile acceptate, întrucât expertiza dispusă de instanţa de fond nu a reuşit să lămurească situaţia de fapt din această cauză, iar obiecţiunile pe care le-a formulat la expertiză i-au fost respinse fără nici un fel de motivare.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii, invocată de recurenta-pârâtă se constată că în mod corect a fost respinsă, întrucât, în speţă, nu a fost înlăturată ca nefondată pe considerentul că parcurgându-se procedura specială a somaţiei de plată nu mai era necesară efectuarea concilierii prealabile, ci, datorită faptului că la solicitarea de prezentare la conciliere (dosar fond) pârâta a răspuns că nu poate da curs invitaţiei motivat de respingerea pretenţiilor reclamantei în dosarul de anulare a somaţiei de plată (dosar fond), împrejurare în care se consideră a fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7201 alin. (5) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, se reţine că nu s-a făcut nici o confuzie între contractul de agent de intermediere şi un alt contract, de comision, la care pârâta şi nu reclamanta a făcut referire şi care nu are nici o legătură cu prezenta cauză.
În speţă între părţi s-a încheiat un contract de agent de intermediere având ca obiect obligaţia reclamantei de a intermedia comenzi în schimbul unui comision din comanda calculată şi încasată de vânzător, stabilindu-se că plata comisionului se va face în mărci germane sau în valuta în care se încasează contravaloarea mărfii de către pârâtă.
Pe parcursul desfăşurării relaţiilor contractuale dintre părţi, reclamanta şi-a îndeplinit permanent obligaţiile asumate prin contract, astfel cum au reţinut corect instanţele care s-au pronunţat în cauză şi cum chiar pârâta a recunoscut, prin îndeplinirea propriilor obligaţii pentru o perioadă de timp, după care, a încetat plata comisionului, fără a susţine că acesta nu este datorat, ci că nu este datorat în valută.
Susţinerile pârâtei privind aplicabilitatea prevederilor regulamentului, referitoare la efectuarea plăţilor numai în lei şi ale art. 46 C. com., în legătură cu opozabilitatea sau inopozabilitatea facturilor externe încasate nu sunt fondate, întrucât între părţi existând un contract de agent de intermediere, comisionul este datorat astfel cum a fost prevăzut în contract, iar prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit suma datorată cu acest titlu, obiecţiunile formulate de pârâtă fiind corect respinse, ca neîntemeiate.
În consecinţă, se constată că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică de natură să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate în cauză, în condiţiile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi, în consecinţă, acestea vor fi menţinute şi se va respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4299/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4308/2005. Comercial → |
|---|
