ICCJ. Decizia nr. 4308/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4308/2005
Dosar nr. 8581/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 8 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei SC M. SRL Câmpina, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată faţă de pârâtele SC C. Floreşti, SC S.C.S. SRL Filipeştii de Pădure şi ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, faţă de pârâta F. Prahova.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a procesului verbal de adjudecare a licitaţiei din 28 mai 2002, având ca obiect un spaţiu comercial în suprafaţă de 28 m2.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că pârâtele au încălcat dispoziţiile contractuale, prin aceea că au adjudecat întregul spaţiu către SC S.C.S. SRL, deşi acesta era înscris şi spaţiul menţionat, exploatat de reclamantă în baza unui contract de închiriere a cărui durată nu a expirat.
Instanţa a constatat că obiectul vânzării la licitaţie îl constituia întregul complex comercial şi nu numai spaţiul deţinut de reclamantă în baza contractului de închiriere, aşa încât nu a fost încălcată clauza înscrisă la pct. 4 din contract.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 289 din 9 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, apreciind că în raport de probatoriul administrat, în mod corect s-a reţinut nedovedirea nici unei cauze de nulitate absolută.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 Codul de procedură, reiterând criticile formulate în apel.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În contractul de închiriere (dosarul de fond) a fost înscrisă o clauză având următorul conţinut: „În cazul în care proprietarul are în intenţie să vândă spaţiul înainte de expirarea contractului de închiriere, va anunţa în scris chiriaşul cu 90 zile înainte, acordându-i acestuia drept de preemţiune".
Aşadar, prin clauza menţionată s-a stabilit în favoarea reclamantei, în calitate de chiriaş, un drept de preemţiune.
În raport de dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 1390 C. civ., dreptul de preemţiune constă în facultatea de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui bun.
Prin urmare, pentru a aprecia asupra existenţei sau inexistenţei cauzei de nulitate invocată de reclamantă urmează a se stabili întinderea dreptului de preemţiune, cu referire la bunul asupra căruia poartă.
Reclamantul a invocat existenţa contractului de închiriere.
Ca atare, bunul asupra căruia se poartă dreptul de preemţiune este spaţiul de 28 m2 ce formează obiectul locaţiunii.
Ori, în cauză s-a făcut dovada vânzării prin licitaţie a întregului complex comercial.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că dreptul de preemţiune, stabilit prin convenţie, poartă asupra întregului complex şi nici existenţa acestui drept, asupra întregului complex comercial, stabilit prin lege, în mod întemeiat prima instanţă a respins acţiunea, apreciind că nu a fost încălcată clauza contractuală menţionată.
În apel nu a fost stabilită altă stare de fapt, aşa încât respingând calea de atac exercitată de reclamantă şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control a pronunţat o hotărâre legală şi netemeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, văzând şi cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Câmpina, împotriva deciziei nr. 289 din 9 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenta să plătească intimatelor pârâte SC C. şi SC S.C.S. SRL la 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4305/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4309/2005. Comercial → |
|---|
